Birocrația Washingtoniană (finalizată)

38

         Eva fusese surprinsă când Aiden o lăsă pe picioarele sale, dar apoi înțelesese. Imediat cum încuiase uşa de la cameră, se întoarse spre ea şi se propti în spatele ei pentru a-i descheia fermoarul de la rochie. Voia să o vadă şi să-i admire frumusețea în toată splendoarea ei.

         Şi cum s-ar fi putut opune când inima sa îşi dorea cu ardoare să îi sară din piept fără atingerea lui? Nu mai era loc de rațiune sau regrete. Tot ce conta era acel moment de împlinire.

          Aiden plasă mici săruturi de-a lungul gâtului în timp ce cobora rochia din ce în ce mai jos, făcând-o pe Eva să înghită în sec de plăcere. De mult nu mai fusese dezmierdată aşa, iar modul în care Aiden o atingea o făcea să se simtă specială, lăsând la o parte că rămase uşor-uşor doar în lenjeria intimă din dantelă, material care-l înnebunea pe el.

         Întotdeauna considerase că femeile sumar îmbrăcate sunt mai atractive decât cele dezbrăcate total. Ce ar mai fi de descoperit dacă aş avea totul deodată? Unde ar mai fi farmecul? Obişnuia să îşi spună în acest sens, continuând să o alinte pe Eva.

       — Nu cred că ştii ce efect poți să ai asupra mea, femeie! îi spuse cu voce joasă și respirând din ce în ce mai greu, când o văzu aproape goală şi o întoarse spre el pentru a-i devora buzele încă o dată.

       Iubise şi în trecut, dar acum era sigur că avea să facă diferența dintre sex şi dragoste, căci toată ființa sa murea de nerăbdare să se contopească cu cea a Evei pe care o diviniza.

       Eva închise ochii și se bucură din plin de senzațiile pe care i le oferea acel sărut atât de pasional, deschizându-i abia când Aiden o așeză între pernele sale comode și rămase deasupra ei, mângâindu-i fruntea și privind-o intens.

      — Cred... că te iubesc! îi șopti cu glas tremurând, temându-se parcă de reacția pe care ar fi putut să o aibă ea.

      Trebuia să-i spună asta, simțea nevoia să o spună înainte ca ceva mai mult să se întâmple între ei. I se păru că astfel nu existau loc de dubii.

      Eva îl privi câteva secunde, dar nu-i putu răspunde la fel, limitându-se doar la a-i zâmbi fericită. Și ea simțea asta, deși nu putea să o strige în gura mare.

       Și eu te iubesc! gândi doar pentru ea, în timp ce mâinile sale descheiau nasture cu nasture cămașa albă a bărbatului frumos de deasupra sa și buzele-i tânjeau după ale lui.

        Aiden aruncă acea cămașă undeva pe jos, arătându-și pieptul lucrat și mușchii în toată frumusețea lor, continuând cu fiecare bucată de material care i-ar fi putut incomoda.
Se simțea emoționat și euforic în același timp. Nu îndrăznise nici măcar să viseze la clipele astea, iar acum Eva era în brațele sale, permițându-i să o alinte cum știa mai bine.

       Degetele sale se plimbau atent pe pielea fină a femeii, trasând linii verticale de-a lungul trupului înfierbântat al acesteia, provocând-o să se încoarde sub el și să geamă de plăcere și de dorință. Adora felul în care Eva îi răspundea la gesturile sale și modul cum trupu-i implora să fie atinsă, făcând tentația din el să devină excitare în toată regula.

       — Aiden! rosti la un moment dat numele său, atât de suav și atât de tremurat, determinându-l să înceteze  jocul chinuitor pentru amândoi și să răspundă impulsului de a o purta spre acea senzație de plăcere extremă.

      Destul de atent, privi intens în ochii ei, în momentul în care prin mișcări concise, în sfârșit, se uni cu ea, într-o mare de plăcere. Acum totul era perfect. Puteau în sfârșit să se simtă așa cum nu crezuseră vreodată și nimic nu mai conta în jurul lor.