-Chiar ai de gând să pleci? întreabă prietena și fosta mea colegă de muncă și de cameră.
-Da Natty, vreau un loc mai liniștit decât New York-ul acesta agitat, unde toată lumea se grăbește de parcă viața lor ar depinde de asta. Spun și îmi iau cutia cu lucruri de pe catedră.
-Of.. bine se pare că nu pot face nimic să te conving. Se dă bătută prea ușor sau mi se pare?
-Mulțumesc pentru înțelegere! Afirm cu un zâmbet trist pe față, chiar dacă vreau un loc mai liniștit, nu vreau să-mi pierd prietenii care i-am dobândit în toți acești ani.-Vino, mai am lucruri de împachetat, mâine seară vine tata la cină apoi a doua zi mă conduce la aeroport.
-Ok, vin. Domnul Steele vine la cină? Super, am să-i gătesc lasagna, e preferata lui!
-Dacă nu te-aș cunoaște aș crede că te dai la tata. Spun și începem să râdem.
-Îmi vei lipsi cu tot cu glumele tale sarcastice. Spune în timp ce ne urcăm în mașină.
-Și mie îmi vor lipsi nebuniile tale, spun și zâmbește maliţios în timp ce o îmbrățișez puternic, oare e legal pentru profesori să facă ce facem noi?
-Dacă nu ar fi, am fi fost cu toți arestați, suntem oameni și noi, ce Dumnezeu? râde și eu împreună cu ea.
-Oricum suntem tineri, la 25 de ani, suntem în floarea vârstei, iar Natty aprobă în timp ce trage pe dreapta, ce scurt a fost drumul.Remarcă bruneta.
-Cu tine în mașină nici nu îmi dau cu seama cum trece timpul. Continui eu.
-Hai să urcăm, așteaptă doar să-mi iau cutia plină de amintiri. Chiar dacă au trecut 2 ani de când predau mi-a ajuns să-mi fac amintiri frumoase cu copii mei. Neatenția mă face să o scap pe Natalia din priviri, așa că rămân singură în fața blocului unde am un apartament cu ea, chiar a tecut timpul deoarece observ cum seara s-a lăsat peste New York o dată cu liniștea si pustietatea sa, ceea ce mă miră. Îmi deschid ușa cu greu datorită cutiei pe care o țineam cu mare grijă, norocul meu este că stau doar la etajul 1, urc scările rapid și împing ușa care era întredeschisă.
-Multumesc că m-ai abandonat!!! strig în timp ce aprind lumina.
-Surpriză!!! Aud o urare din partea unui grup de oameni dragi mie.
-Plăcută chiar! spun în timp ce mă îndrept spre ei cu brațele deschise.-Știam eu că plănuiești ceva, de când ai ținut morțiș să corectezi lucrările la școală, pe toate chiar.
-M-ai prins! Dar totuși am vrut să ne luăm rămas bun într-un mod mai distractiv. Spune în timp ce îi salut pe toți.
-Hei, Clara, Kevin, d-na Morrison, nu mă așteptam, ce plăcere, chiar nu mă așteptam din partea ei, nu e genul party-party să zic așa. Domnule director mă bucur să vă văd.
-Mie îmi pare rău că ne părăsești, dar sper să te realizezi în continuare cu un mare succes ca de obicei.
-Vă mulțumesc! Afirm în timp ce încerc să scap din strânsoare sa sufocantă.
-Jack și tu? Spun mai puțin entuziasmată, sper că nu se observă.
-Da chiar eu, doar nu credeai că o să scapi fără să-mi iau rămas bun, uite, chiar dacă tot ce a fost între noi ține de trecut eu tot vreau să îți rămân prieten, înțelegi?
-Da, e bine! Zâmbindu-i fals, el e Jack ex-ul, nu a fost o idee bună să fiu cu el, mi-a creat multe probleme cu care încă mai am coșmaruri, chiar dacă e un tip înalt, care merge la sală și arată bine, nu m-a impresionat și nici n-o va face, și acum mă întreb ce am văzut la el.
