Samantha
După încă o săptămână de spitalizare, doctorul m-a lăsat în sfârșit acasă... Tata a trebuit sa plece de urgență în New York datorită serviciului iar Naty s-a oferit să rămână cu mine aproape toată vara sau cel puţin până mă vindec. Partea nasoală veni când ajunsesem acasă.
-Naty? Ce s-a întâmplat în casa mea? Spun șocată de ceea ce văd.
-Nu-ți place? Tonul ei dezamăgit mă face să-mi schimb răspunsul.
-D-da? Adică e frumos. Îi zâmbesc fals iar aceasta mă așează pe canapeaua din colțul camerei care obișnuia să fie în mijloc. Le-a luat doar o zi să-mi dea peste cap casa.
-Mă bucur că îți place. Răsuflă ușurată și îmi așează perna din spate. Mai dorești ceva?
-Ai făcut destule, odihnește-te. Spun în timp ce-mi privesc casa.
-Voi fi în bucătărie, o să-mi prepar o cafea iar ție un ceai. Mă anunță din mers.
În sfârșit, singură, uneori e un lucru plăcut. Să stai liniștit, doar tu și gândurile tale, alteori nu poți fiindcă cineva bate la ușă...
-Intră! E deschis! Strig cât să mă audă, la naiba... Înjur în barbă când stomacul începe să mă doară din nou.
-Samantha! O voce cunoscută îmi rostește numele.
-Clara? Hei, ce faci? Mă uimește vizita ei.
-Te-am văzut pe geam, și muream de nerăbdare să te văd. Întreagă și pe picioarele tale. Gluma ei, una sarcastică dar amuzantă. Mă ia în brațe cu grijă și se așează lângă mine.
-Pe geam? Eram în ceață cu acea informație
-Da.. M-am..
-Se poate? Vocea lui Ivan îmi întoarce involuntar capul către ușă. Era acolo, se sprijinea de perete într-o manieră sexi, aștepta un răspuns pe care i-l dădusem cu întârziere.
-Da, desigur, scuze. Încetez să-l mai privesc, deoarece asta mă tulbură și e al naibii de nasol. Clara doar mă privea zâmbind malefic? Ce e cu privirea aceea? Plină de scântei. Încetează și ea să mă mai privească.
-Deci, Samy? Samy? O privesc crispată. Sper că nu mai ai de gând să intri în vreun bucluc.
-Momentan sunt convalescență. Nu știu ce o să fac după. Îi răspund sarcastic brunetei și începem să râdem.
-Hei, ce e cu gălăgia asta? Apare Natalia din bucătărie cu ceștile în mână.Of, Sam, de ce nu mi-ai spus că ai, musafiri? Pregăteam mai multă cafea sau ceai. Spun în timp ce îl privea de Ivan fără strop de reținere.
-E în regulă, eram doar în trecere, ăhm...
-Natalia! Prietenii îmi spun Naty. Lasă ceștile jos și se grăbește să-l prindă de mână. Ușor tigroaico, mai ai puțin și îl servești la cină.
-Natalia eu sunt Ivan, iar ea e Clara. Aceasta doar o salută politicos și rămâne neclintită lângă mine, strângând-mă de mână, nu știu dacă e intenționat sau nu, dar tac mâlc. O las să-și manifeste gelozia în locul meu, probabil e iubita lui, iar eu nu vreau să par penibilă în fața lor.
-Ivan, să mergem! Samantha trebuie să se odihnească. Tonul ei impunător m-ar fi făcut și pe mine să mă ridic fără ajutor. Samantha să te faci bine, da? Ivan a spus ceva de o revanșă la volei. Eu doar afirm zâmbindu-i înapoi. Îl ia de braț și îl trage după ea.
-Ce tocmai s-a întâmplat? Rămâne prietena mea nelămurită în mijlocul camerei.
-Ăhm, aproape îi propuneai o întâlnire iubitului ei?
