Perspectiva lui Ivan
-Bine Clara!... Am înțeles!... Hei, voi fi gata la timp încât voi aștepta după tine!... Mai vedem noi!... See ya!!! Strig la telefon înainte să-i închid telefonul în nas prietenei mele nebune, știu că o scoate din sărite iar eu iubesc asta. Îmi pregătesc hainele și intru la duș iar picăturile reci se plimbă pe corp grăbindu-se să ajungă pe jos, asta îmi aduce aminte de acea noapte furtunoasă, de acel coșmar negru care mă bântuie de ani de zile.
Cobor pe scări și îmi iau cartea pentru a continua lectura și cafeaua, ca de obicei bruneta va întarzia mereu indiferent de ora la care mă voi trezi. Ies afară unde șezlongul mă aștepta, privesc la casa de alături unde se pare că s-a mutat cineva, observ cum o pitică blondă se plimbă leneșă pe verandă spre mirarea mea cu o carte în mână, ori e vreo revistă de modă foarte concetrată ori e o carte de bucate altfel nu-mi explic, retrag privirea la cartea mea interesantă înainte ca blonda să mă prindă că o spionez, mă amuză faptul că roșește și pare interesată de carte de parcă a găsit un elixir al tinereții, când o prind pe ea privindu-mă.
-Gata partenere? Îmi distrage o brunetă înaltă atenția, mi-am uitat ca poate fi așa înaltă când stau jos.
-De 9 minute și 37 de secunde! Afirm sarcastic în timp ce o îmbrățișez.
-Perfectule! Mi-o trântește ea. Ca de obicei te găsesc cu nasul în carte, pe bune omule caută-ți altă ocupație!
-Cum ar fi?
-Cum ar fi: o prietenă! Spune apoi pare că ar vrea să-și retragă cuvintele.
-E în regulă, mergem? spun pentru a schimba subiectul, iar ea încuviințează din cap în timp ce ne îndreptăm spre mașina ei. Ce zici în noaptea asta vom avea parte de puțină acțiune? Sau doar ne vom amuza pe diferite cazuri?
-Posibil, niciodată nu se știe, să fi polițist uneori e plictisitor dar alteori devine distractiv, eu știu cel mai bine!
-Faptul că primești cafea și gogoși pe gratis se numește abuz de putere, ar trebui să te reclam! Glumesc eu.
-Hei, faptul că Jordan mă place și vrea să-mi intre pe sub piele cumva nu se numește abuz de putere.
-A da? Atunci ce înseamnă?
-Ăăă... Înseamnă că e drăguț? încearcă ea să se scoată.
-Da, sigur.
-Am ajuns, să mergem la vestiare. Asta și facem eu și Clara după ce coborâm din mașina oprită în parcarea secției.
-Uniforma chiar îți vine bine!
-Oh, bună Daria, mersi, cred!
-Cu plăcere! afirmă roșcata ce se îndreaptă fâțâindu-se spre mine, Doamne unde e o brunetă nebună când ai nevoie de ea?
-Ivan! Și mă relaxez când îl aud pe comandant.
-Vin! O seară plăcută Daria! Îi urez și spăl putina spre biroul lui Pablo.
-Rămân dator! Spun tipului din fața mea iar acesta chicotește.
-Desigur că te las să-mi aduci o cafea mare fără zahăr. Se amuză acesta iar eu plec îmbufnat.
-Profitor ca de obicei? Spune bruneta care nu m-a salvat.
-Mda.. mormăi cu jumătate de gură, vrei cafea?
-Dacă insiști, însă vin cu tine pentru a mă asigura că nu se apropie nimeni de tine, Daria și Clara sunt la cuțite, fiindcă roșcata cea ușuratică și insistentă i-a furat iubitul prietenei mele, am crezut că o va omorâ în seara aceea.
-Cam târziu, dar măcar tu chiar meriți cafeaua asta! Spun și îi înmânez paharul. Doar zâmbește și mergem la birou unde avem acte și cazuri de analizat.
-Ce zici de acesta? Întreb în timp ce-i arăt poza cu dosarul penal alături.
- „Acuzat de viol, agresiune fizică, omor din culpă...", o moarte lentă, chinuitoare, să-și regrete existenţa încât...
-Dur, dar merită ceea ce tu, doamnă malefică spui. O întrerup eu.
-Oi fi eu doamnă malefică sau cum vrei tu, însă doar cu cine merită.
-Dar de ea?
-Faptul că și-a bătut soțul până l-a băgat în comă, mă amuză, poate o merita?
-Da sigur, cu ea ții. spun și începem să râdem unul de altul. Mereu când suntem amândoi în tură trece timpul repede.
-Da, dar oboseala vine la fel de repede.
-Haide conduc eu! spun în timp ce ieșim pe ușa secției de poliție.
-Unde îți ții copilașul? Normal că în garajul clădirii. Ai grijă de ea mai ceva decât de mine. afirmă și se bosumflă ca un copil mic.
-Exagerezi, și o iau în brațe. Am grijă de tot din jurul meu, dacă ții bine minte.
-Știu, te tachinam, voiam doar o îmbrățișare de urs care să mă trezească.
-Mă simt folosit, prefacându-mă rănit.
-Mai taci! Mișcă-ți fundul, să mergem, mor de somn.
-Gata, gata, frumoaso din Florida adormită. spun și mă aleg cu un pumn în umăr scăpând un chicot. Lovești ca o fetiță.
-Sunt o fetiță, și face fețișoara sa de copil cuminte.
Pornim la drum, iar colega mea energetică adoarme, măcar acum e liniște. După ce o las pe adormită acasă merg și eu către cuib, unde mi se pare mie sau blondina de vis-a-vis a adormit pe leagăn, fiindcă o găsesc tot cu nasul în carte. Chiar dacă sunt obosit am pofta de a tachina pe cineva, se strâmbă cumva la mine? gândesc și pornesc spre ea.
