Ivan
Dosarul #32034? Verificat. Dosarul #32035? Verificat. Actele cerute? Verificate. Pahar gol de cafea? Verificat. O brunetă furioasă vine încoace? Verificat.
-Bine.. Cine te-a enervat, și datorită cui voi suporta eu consecințele? Spun în avans pentru a afla ce s-a întâmplat.
-Nimic!!! E totul în regulă! E o dimineață frumoasă, de ce n-ar fi? Că fostul meu idiot a venit după acea parașută, pff. Să fim serioși! Încheie aceasta pentru a-și lua o gură de aer pentru a putea continua desigur. O omor! Îi omor! Vrei să-mi fii partener și în crimă?
-Parcă spuneai că ai trecut peste. Încerc să par interesat, mi-era cam greu... Dramele mă plictisesc iar eu mor de somn.
-Am trecut peste, dar nu cu mașina...
-Calmează-te, nu-i lua în seamă și pregătește-te să mergem acasă, ne-am terminat tura. Poate se va potoli dacă nu răsucesc cuțitul în rană.
-Cu o singură condiție... Când voi avea ocazie să o "aranjez" nu te vei băga. Îmi zâmbește malefic iar eu afirm și o împing de umeri pe ușă, către vestiar.
-Adică pe bune, intră Clara în timp ce își trage un tricou pe ea, vor doar să se joace cu nervii mei? La ce vă holbați? Se uită urât la cei 2 bărbați care se aflau în vestiar.
-Încetează să mai apari așa în vestiarul bărbaţilor. Nu era pudică deloc, băieții se holbau la ea de parcă n-au mai văzut vreun sutien în viața lor. Eu eram obișnuit cu lucruri de genul sau poate chiar mai grave. Băieți, nu puteți fii mai evidenţi de atât? Sarcasmul meu îi face să iese afară.
-Sunt om, ce? Spune plictisită.
-Iar ei bărbaţi...
-Și tu?
-Eu sunt... Obișnuit! Îmi pun uniforma la locul ei și mergem la mașină apoi direct acasă, tot drumul mi-a făcut capul calendar cu metode de a se răzbuna pe cei doi. Da... S-au pus cu persoana greșită, mi-e teamă de ziua în care își va aduna toate forțele și îi va lovi cum va știi mai bine.
-Bună Samantha! O văd pe Clara cum se întoarce și îi face cu mâna energică.
-Hei, bufniţo! Urmez gestul Clarei. De la distanță văd cuta de pe fruntea ei la auzul acelui cuvânt, dar apoi începe să zâmbească și ne răspunde la salut. Nu știu de ce dar îmi place să o cicălesc, probabil de reacțiile agresive ale brunetei sunt plin.
-Du-te la ea nătăfleţule.. Salut-o!
-Tocmai ce am făcut-o! O privesc ciudat iar ea își dă ochii peste cap, intrând în casă. Mă întorc să văd dacă Samantha încă e acolo, normal ca e, abia se mișcă, îi zâmbesc strâmb iar ea la fel.
Samantha
-Naty... Naty... Strig la prietena mea care doarme buștean. Oh, las-o baltă... Spun pe un ton la fel de înalt. Tot nimic... Mă ajut de una singură și ies pe verandă, aerul închis din casă mă sufoca. După nici 5 minute îi văd pe dragii mei vecini că au ajuns acasă. Nu știu cum se face, dar am un noroc să-i întâmpin dimineața... Îmi zâmbesc și mă salută iar eu le întorc favorul. Sunt amabili sau..? Răspunsul la întrebare vine de îndată când o văd pe Clara cum se enervează și intră în casă iar Ivan îmi zâmbește nevinovat apoi merge și el înăuntru. Sper că nu e geloasă. Asta mi-ar lipsi.. Să mă trezesc cu o psihopată geloasă la cap, cu un cuțit în mână. Tresar la imaginea care mi-am creat-o și continui să privesc casa lor. E foarte drăguță, asemănătoare cu a mea, dar Perdelele sunt negre iar înăuntru nu poți vedea nimic, exceptând un geam care e deschis. Era camera lui, deduc asta când îl văd că își dă tricoul jos, trupul părea să aibă câteva tatuaje, dar tot nu pot să îmi dau cu seama ce reprezintă fiecare. Am ochi buni dar nu de șoim, îi închid când văd că se apropie de geam. Ce idioată sunt, de parcă aș dispărea dacă i-aș închide, îmi întorc capul repede încât mă prinde un cârcel.
-La naiba!!! Țip și încep să plâng. Doamne, e doar un cârcel, de ce plâng? Argh, doare al naibii de rău, iar rana cealaltă începe și ea, efectul calmantelor dispare.
-Ești bine? simt o mână caldă pe umărul stâng, dau să îmi întorc capul dar scap un alt scâncet printre buze.
-Da.. Sunt, expir și inspir consecutiv pentru a-mi calma cel puțin plânsul. Bine.. Reușesc să zic într-un final.
-Ești sigură? Plângi.. Samantha, de ce nu te uiți la mine? Aș fi spus de „rușine" dar..
-Un cârcel, spun pe un ton înecat, aici... Indic cu mâna dreaptă fiindcă nu voiam să-l deranjez.
-Aici? Îmi părăsește umărul și începe să-mi maseze locul afectat, era atât de bine, durerea m-a mai lăsat între timp dar nu l-am oprit, era... atât... de bine. Îmi clatin capul dintr-o parte în alta să văd dacă pot să-l mișc iar acest continuă masajul. E mai bine?
-Ăhm, da, mulțumesc! îmi revin și îl privesc în ochi, iubesc asta, mâna o lăsă tot acolo, stătea în genunchi la o distanță foarte mică de mine. Era atât de periculos. Înghit în sec și continui să mă bucur de masaj în timp ce îi analizam tatuajele. Un tatuaj mayas îi îmbrăca pectoralul drept cât și puțin din mână, în stânga avea o cicatrice mare tatuată, era atât de reală, încât aveam dubii asupra faptului că ar fi un tatuaj. Pe umăr avea un alt tatuaj ieșit în evidență și foarte interesant, cred că se numește mandala. Avea multe alte tatuaje pe care mi-ar fi plăcut să le analizez dar îmi dau cu seama și el la fel că îl priveam insistent încât interveni.
-Ce s-a întâmplat?
-Poftim?
-Gâtul? Mă privește cu o sprânceană ridicată și cu câteva cute pe frunte.
-Gâtul! Habar n-am, chiar nu aveam idee despre ce s-a întâmplat, mi-am uitat. M-am uitat în dreapta și m-am blocat.
-Dar tu.. Cum ai apărut aici? Încerc să mă scot și reușesc.
-Ăhm, ai țipat și te-am văzut afară, n-am stat pe gânduri și am venit să văd ce se petrece. Ce drăguț e, a venit să mă salveze uitând să pună ceva pe corpul lui demențial.
-Mulțumesc, meseria îți priește.
-Da, meseria... Se ridică și pleacă. Ai grijă data viitoare. Mă sfătuiește acesta în timp ce-și vede de drum.
-O să am, mulțumesc pentru masaj! Suna mai bine în capul meu, Ivan doar se întoarce și începe să râdă. A fost jenant. Magnetul de belele a apărut din nou, îl urăsc...
Ivan
Intru în casă iar tot ce pot sa văd este o brunetă cu un zâmbet malefic până la urechi și cu o privire plină de apropo.
-Nu mă privi așa...
-Așa cum? Zâmbetul îi devine mai relaxat și o sprânceană și-o arcuiește.
-Așa, o arăt ca exemplu, cu acel apropo din privire, cu acel zâmbet malefic, i-am făcut doar un masaj, avea o problemă la gât.
-Ușor tigrule! N-am întrebat nimic. Ridică mâinile în aer și pleacă, mereu îmi face asta, după ce află se cară în camera ei. Îmi torn cafea în cană și aștept să se răcească, mintea îmi fugea doar la ea și la ce s-a întâmplat, la pielea ei fină, la fața ei amuzantă când se bâlbâie, sau la ochii aceia care mă priveau fără să rateze vreun mic detaliu sau datorită parfumului întipărit pe mâna mea. Nu știu dacă și-a dat seama dar s-a holbat la mine vreo 3 minute, nu știu cum a fost pentru ea dar pentru mine a fost ciudat, poate datorită liniștii. O privesc pe ascuns din bucătărie, zâmbea, ce zâmbet frumos... Ce tocmai am gândit? Ivan, să fim serioși.. Mă ceartă conștiința, îmi iau privirea de la ea și urc în cameră.
