În tot acest timp, totul a fost minunat, eu și Ivan am avansat în relația noastră, azi mi-a propus să ies cu el și Clara. Clara avea să ne prezinte noul ei iubit cu care iese de câteva luni bune. La școală pe Martin îl evit cât mai mult posibil, de multe ori încerca să mă abordeze dar Jenny apărea de nicăieri și mă salva. Îi voi rămâne datoare pe viață. Teama de el a început să mi se imprime treptat în subconștient.
-Ești gata iubito? Aștept aici de minute bune.
-Vin, vin... Mormăi eu și mă grăbesc. Simt cum parfumul lui care mi-a invadat sufrageria mă întâmpină încă de pe scări. Chipeș ca de obicei. Îmi spun în gând deja fiind cu gândul în altă parte.
-Mergem? Îi răspund cu un sărut scurt și îl trag de mână să ne grăbim că deja întârziasem mult și bine. Ajungem în fața clubului iar Ivan deja părea obosit. Nu-i plac cluburile, voia să aleagă ceva mai liniștit, cum ar fi restaurantul sau în cel mai rău caz barul.
-Am ajuns. Șovăie acesta.
-Haide bătrâne. Deja ţi-a pierit cheful.
-Da.. Însă cheful să dansez și să te sărut prin mulțimea agitată mă încurajează. Zâmbetul și cuvintele lui îmi provoacă un râs grozav.
-Vino, lasă giugiuleala pentru acasă.
-La mine sau la tine? Continuă el subiectul în timp ce ieșim din mașină.
-Pe plajă! Îi răspund sarcastic dar el mă ia în serios.
-Nu-i o idee rea. Ridică un colț al buzelor zâmbind într-un fel anume. Decid să ignor comportamentul lui, altfel nu apucăm nici să facem un pas în club iar Clara cu siguranță o să ne omoare. M-a asigurat de asta de vreo trei ori de când ne-a invitat. Atmosfera era încinsă deja, n-am mai fost la un club încă din facultate, când trăgea Naty de mine și se ruga întreaga săptămână pentru week-end. O căutăm pe Clara cu privirea dar nu dăm nicăieri de ea. Ivan îi trimite un mesaj fiindcă ar fi în van să o sune. După 5 minute apare lângă noi cu un zâmbet uriaș pe chip. Iar o fată roșcată apare în spatele ei.
-Prieteni, ea e... Tonul îi era ridicat datorită melodiei dată la maxim.
-Roxanne? O întrerup pe Clara pe același ton.
-Prietena mea! Deci auzisem bine când a zis cuvântul "prietenă".
-Bună Samantha! Îmi zâmbește aceasta nevinovată.
-Roxanne! Face cunoștință cu Ivan acesta întorcând favorul.
-Ivan! Îi cuprinde mâna mai bine. Și el era la fel de surprins ca mine.
-Uite prieteni, știu că vă uimește lucrul acesta, ce ziceți de un loc mai liniștit?
-Ce bine! Exclamă Ivan ușurat. Zis și făcut. În alte douăzeci de minute suntem în faţa unui restaurant modest cu un ambient destul de plăcut.
-Păreţi șocaţi, oarecum... Remarcă Clara într-un final.
-Da.. Aprobă Rox tristă.
-Nu... Adică... Uhm... Încerc eu să părem normal dar Ivan intervine.
-Da, suntem. Însă nu e nimic ieșit din comun. Te cunoaștem. Începem să râdem fals încât Clara ne oprește cu o privire urâtă.
-Uite prieteni, vreau să vi se pară normal, nu ceva obișnuit. Relația noastră, își împletește mâna cu a lui Rox și o privește în ochi într-un mod pe care nu-l poți spune în cuvinte pur și simplu, e serioasă, nu e doar un moft nebun de al meu.
-Și cum ai ajuns la concluzia asta, partenere? Îndrăznește Ivan să i se adreseze.
-Am concluzionat că toți bărbații sunt la fel. Îl zâmbi aceasta ironic.
-Dur... Râde el iar Clara îl urmează la fel Roxanne și eu. Ne-am obișnuit repede cu săruturile lor, doar e legal, acum. Și nimeni nu le va judeca, sper. Mă bucuram într-un fel de relația lor. Și mă bucuram și de relația noastră. Era totul atât de bine, încât mi-era frică să nu apară ceva și să ne distrugă tot ce am dobândit până acum.
-Cum ţi s-a părut totul? Îl întreb pe Ivan care se așeză extenuat pe canapea.
-În regulă. Răspunde sec și îmi face semn să mă așez lângă el, ceea ce și fac. De ce?
-Am fost cu Roxanne în tot acest timp și nu mi-a spus nimic.
-N-ai întrebat... Râde acesta de mine.
-Ce să fi întrebat? Nu părea interesată de genul acesta ci de genul Derek, mai întreba uneori de el.
-Era doar de rutină să nu-și strice acoperirea, probabil. Mă sărută și mă strânge în brațe, apropiindu-mă de el.
-Dacă ăsta e modul tău de a mă face să nu mai par atât de suspicioasă să știi că reușești. Îi spun printre săruturi.
-Mhm... Mormăie acesta și continuă ce a început.
***
-Săptămâna viitoare vom face o petrecere, noi profesorii. Ni s-a spus să venim cu perechea. Mă gândeam dacă ai vrea... Lungesc cuvântul și îmi plimb degetele pe pieptul lui gol.
-Sună bine. Aprobă el și mă sărută pe frunte.
-Am crezut că nu vei accepta, mi-am pregătit o listă cu lucruri să te conving. Atâta timp irosit. Mă plâng eu.
-Și de ce mă rog, aș refuza?
-Fiindcă va fi plictisitor...
-Ai mai fost la o petrecere de genul? Spune ridicându-și capul să mă privească. Clatin capul în semn de "nu".-Și atunci? Continuă el. Adevărul e, că eram puțin nervoasă datorită gândurilor la reacția lui Martin când îl va vedea, sper să nu iese la fel de urât precum în mintea mea. Adormim târziu fiindcă Ivan avea chef de spus ghicitori și glume. Se pare că cineva a profitat de cafea azi, nu glumă. Eu doar aprobam și râdeam mecanic, deoarece eram frântă. Copii m-au obosit teribil azi, plus serbarea de Crăciun pe care o avem de pregătit pentru începutul lunii viitoare. Bieții de ei, vor sa fie pregătiţi.
