-Răspunde Ivan, aștept un răspuns. Nu știam ce să-i răspund, dacă îi spuneam "prieteni" cum mi-a spus ieri că suntem, m-aș alege cu un șut în fund, și ar fi în stare să mă scoată afară din propria casă. Dacă i-aș spune "un cuplu", n-aș vrea să o sperii sau să-i fac impresia că mă grăbesc, deși deja mă văd cu ea la altar. Într-un final expir greoi și îi ofer un răspuns "universal".
-Suntem ce vrei tu! Îi zâmbesc eu senil. Răspunsul meu o blocase, începând să se bâlbâie, fapt prin care își exprimă frustrarea pentru răspunsul primit.
-Ah, da? Eu ce sunt pentru tine? Se pare că nu vrea să scap așa ușor. După alte câteva clipe de liniște, o privesc în ochi și prind curaj.
-Ești tot ce-mi lipsea, ești partea care a început să-mi umple golul din suflet. Ești cel mai minunat om pe care l-am întâlnit de la acel accident din trecut, unde mi-am pierdut încrederea în mine și în oameni. Tu, pentru mine, ești a doua mea șansă la fericire. Entuziasmul era emanat de fiecare por al ei, chipul i se lumină și ca răsplată îmi oferă cel mai fragil sărut posibil.
-Niciodată nu mi-au fost adresate asemenea cuvinte, atât de profunde încât să le poți atinge transparența . Îmi pare rău, n-am să mai insist în legătură cu trecutul, când vei fi hotărât să-ţi împărătești trecutul cu mine, voi fi aici. Îmi mângâie obrazul și mă mai sărută o dată.
-În trecut se află doar durere și suferință. Tu ești prezentul și viitorul meu, nu vreau să privesc înapoi, vreau să privesc mândru înainte cu tine de mână. Mă joc cu degetele ei iar aceasta mi le prinde ușor.
-Nu crezi că ne grăbim?
-Tu ce crezi?
-Că totul e atât de perfect, încât mi-e teamă că dimineață mă voi trezi și îmi voi spune că totul a fost doar un vis. Cuvintele ei îmi provoacă un râs grozav pe dinăuntru doar când mă gândesc la visul meu nu prea inocent. Îmi pun mâinile de o parte și de alta a feței și o sărut ferm, atât de ferm încât să fiu sigur că mâine dimineață se va trezi cu sărutul meu pe buze.
-Nu cred. Aud ţipătul Clarei dintr-un colț al camerei iar eu și Samantha ne despărțim speriați. -În sfârșit, oameni buni! Am crezut că voi fi nevoită să vă iau de mânuță. Pufnește aceasta.
-Lasă-mă să ghicesc, îmi strâng buzele într-o linie subțire, mama lui Igor e...
-...sănătoasă tun. Mă întrerupe aceasta mândră.
-Despre ce vorbiți? Biata Samantha era pe lângă subiect.
-Nimic important. Continuați de unde ați rămas, eu am fost în trecere doar. Ivan, ne vedem mâine. Să fiți cuminți Ne trage cu ochiul și dispare din cameră fără să apucăm să clipim cel puțin.
-Ce tocmai s-a întâmplat?
-Ea e Clara, partenera și prietena mea nebună. Te vei obișnui cu asta. Gluma mea îi provoacă un zâmbet fermecător.
-Se pare că în seara asta ai rămas singur, din cauza mea. Privirea i se întristă.
-Te vei revanșa pentru asta. O strâng mai bine în brațe iar ea se face comodă.
-Cum?
-Vei dormi aici! Cu mine!
-Bine. Răspunde sec. Nu e ca și cum nu am mai făcut asta.
Samantha
După ce mă întreabă a zecea oară dacă sunt bine și se asigură că totul e în regulă merge sus. Uite-mă, sunt din nou aici. În faţa amintirilor lui, o parte din trecut imprimat în poze. Era fericit, oare cine i-a distrus acest lucru? Sunt din nou în casa lui dar acum nu mai sunt un străin oarecare, ci o parte din prezentul și viitorul lui. Oare vor putea primele două să-l elimine pe al treilea? Voi fi în stare să-l fac să nu se mai gândească la ea? Gândurile mi se plimbau împrăștiat prin mintea în timp ce priveam de minute bune poza cu Ivan și iubita lui.
-E totul în regulă? Aud pașii apăsați ai lui Ivan, care se îndreaptă spre mine.
-Da... Spun atât de încet încât mă aud doar eu. Mă prinde de umeri și își așează bărbia pe moalele capului. Era tăcut nu zicea nimic și nici nu avea vreo înclinaţie spre asta. Nici eu n-am mai scos vreun cuvânt, o să-i respect decizia și o să-l consider un subiect tabu. Urcăm amândoi în cameră unde îmi oferă un tricou să-l îmbrac și o pereche de pantaloni scurți. Merg în baie să mă schimb și observ cu ce vânătaie m-am ales. Trag tricoul peste mine, era suficient de lung încât pantalonii rămân pe suportul de prosoape.
-Te descurci? Îi aud vocea lui Ivan dar eu continui să-mi analizez vânătaia, se întindea pe jumătate din spate, nu-mi place să mă plâng dar sunt sensibilă de felul meu. -Samantha... Rămâne acesta fără cuvinte când mă vede iar o lacrimă apare din senin pe chipul lui încruntat. Și eu mă încrunt la rândul meu când observ acest lucru.
-Hei, ești bine? Eliberez tricoul și mă întorc către el dar se dă un pas înapoi.
-Nu te apropia, te rog, nu vreau să te rănesc din nou. Își lasă privirea în pământ și refuză să se uite la mine când îi cer asta.
-Ivan, nu te mai prostii și uită-te la mine! Îi impun și îi ridic bărbia precum unui copil necăjit pufnind. E vina mea, bine? Acesta clatină din cap negativ și mă ia ușor în brațe.
-Lasă-mă să am grijă de tine. Îmi spune și dispare pentru o clipă după care apare cu o cremă în mână. Mă îndeamnă să mă așez pe pat și ridic tricoul cât îmi permite lungimea brațelor. Tresar când simt lichidul rece și mentolat pe piele alături de degetele lui care se mișcau cu grijă să nu mă rănească mai mult decât a făcut-o. După 5 minute de masaj durerea se diminuă ușor ușor. Mă întorc și îi mulțumesc cu un sărut cast pe buze. Apoi mâna lui începe să se plimbe pe fața mea, îmi contura buzele și ochii cu degetele subțiri dar puternice. Fiecare atingere îmi transmitea fiori pe șira spinării, iar contactul cu buzele lui moi mă făceau să vreau mai mult. Iar el mă privea de parcă știa la ce mă gândesc. E prea devreme pentru asta, nu vreau să creadă că sunt atât de ușor de manipulat însă în jurul lui mă pierd cu tot cu rațiune, lăsând frâu liber sentimentelor.
Mă așez pe partea mea în pat însă nu puteam să stau departe de el știind că doar câțiva centimetri lângă mine, după câteva fâţâieli și pufnituri mă așez mai aproape de Ivan și îmi împletesc picioarele cu ale lui.
-Mult mai bine. Mormăi eu și îmi așez capul pe pernă. El doar respira sacadat și stătea nemișcat. Nici pe mine nu mă ajută faptul că era doar în boxeri însă nu mă plâng. Îmi ating spatele de abdomenul care se simțea încordat, își ţine respirația cumva? Mă întorc cu faţa către el iar el mă privea reținut. Mă ridic suficient ca să-mi pot lipi fruntea de a lui, era transpirat.
-Ivan, ești bine? Mă îngrijorez eu.
-Da... Mormăie acesta. Mi se pare mie sau e cald în cameră? Era o temperatură potrivită, datorită furtunii căldura se domolise dar el ardea la propriu. Mă depărtez de el cu obrajii în flăcări remarcând că eu sunt cauza încălzirii.
-Rămâi... Îmi șoptește când vede că vreau să mă ridic după ce decisem că e mai bine să merg în camera Clarei. Scuză-mi comportamentul, dar, nu am mai dormit împreună cu o femeie de mult timp, iar faptul că ești aici, și așa, arată spre tricoul care mi se ridicase fără să observ. Șuieră el printre buze. Adică te-am ţinut în brațe ieri însă eram îmbrăcați. Mi-era mai ușor... Vrea să continue dar elimin orice distanță dintre noi, sărutându-l. Îl surprinde însă nu e singurul. Nu mă mai puteam abține la naiba, de ce să ne mințim singuri când amândoi emanăm prin fiecare por această dorință.Ne scufundăm în săruturi si mângâieri pătimașe, realizând târziu că deja eram fără tricou iar el era deasupra mea învăluindu-mi corpul de plăcere. Mă așteptam să fie stângaci însă tot ce făcea era perfect și cu grijă să nu mă rănească, ne-am contopit și sufletele nu doar corpul. A fost magic, uneori exprimarea dorințelor ajută la realizarea lor. Îmi doream să-l am iar el m-a asigurat că și-a dorit același lucru. Mă sărută apoi ușor pe frunte și cădem amândoi într-un somn adânc. Mi-era dor să-i simt căldura pielii lângă a mea. De acum suntem un întreg, ne completăm reciproc.
