Ivan
-Am vești minunate, Samantha se poate întoarce acasă, am terminat de instalat camerele de supraveghere, am montat și una pentru tine în camera ei. Îmi imaginez fața ei entuziasmată, tonul vocii ei o dădea de gol, eram cu privirea pierdută pe geam. Hei... Chiar așa de rău a fost?
-Tu ce crezi? Îi răspund cu o întrebare. Am întârziat, deja are o întâlnire... Rostesc cuvintele apoi ma mușc de limbă, pentru a scoate gustul amar provocat.
-E doar vina ta, partenere. Biata, n-are nici o vină. Ai dispărut, doar nu credeai că va aștepta toată viața explicația impulsului tău. Pe deasupra, e doar o întâlnire, poate nu o va încânta tipul.
-Nu-mi pasă, îi poți transmite când dorești veștile, eu voi încerca să par cât mai invizibil posibil. Îi zâmbesc sarcastic și mă întorc către paharul de whisky.
-Alcoolul nu e soluția.
-Nu te-am întrebat nimic, poți pleca. Aceasta doar înjură în barbă și trântește ușa în urma ei. Nu aveam de nevoie de sfaturile ei, după cum se vede, n-am realizat nimic. Vina e de partea mea fiindcă mi-am lăsat garda jos doar pentru câteva dureri de stomac și bătăi ale inimii incontrolabile. Mă întorc de unde am plecat, dar unde n-o să mai mișc un deget pentru așa zisa: "fericire".
Samantha
-O zi grea? Derek se pare că azi are zi liberă, ori a ajuns înaintea mea deoarece stătea tolănit pe canapea cu o bere în mână schimbând aiurea canalele la televizor.
-Ai una și pentru mine? Mă plâng eu în timp ce mă înghesui lângă el.
-Să înțeleg că da. Se ridică plictisit și îmi aduce și aduce câteva beri. Ai grijă e rece.
-Nu mai rece ca mine. Acesta nu înțelege nimic și se trântește lângă mine. Argh... Azi a fost una dintre acele zile în care ai vrea să mori sau să dai timpul înapoi.
-Tu ce-ai alege? Mă privea amuzat.
-Să-mi mușc limba. Înclin berea către el apoi iau o gură zdravănă.
-E prima dată când nu știu despre ce este vorba într-o conversație! Deci, continuă, dacă te vei descărca te vei simți mai bine. Mă îndeamnă acesta.
-E vorba despre un lucru numit dragoste. E puterea celui slab și slăbiciunea celui puternic, Derek. Povestește-mi, ai fost vreodată Îndrăgostit?
-Slujba nu mi-a permis...
-Derek! Îl întrerup pe un ton ridicat. Ai fost vreodată îndrăgostit? Îl chinuiam când mă uitam la el fără să clipesc. Voiam să-i aflu răspunsul dar și mimica feței lui atunci când se vorbește de dragoste, iubire sau cum se numește.
-Da, am fost. O spune printr-un oftat, a mărturisit-o precum ar fi desăvârșit o crimă.
-Și de ce spui asta ca și cum ai fi făcut vreun păcat?
-Cred că am deviat de la subiect.
-De ce Derek? Nu mă dau bătută pana n-o să-mi spună.
-Pentru că eu chiar am desăvârșit un păcat, am ucis-o, expresia lui era una plină de durere și regret. Eu doar tăceam și îl priveam terifiată.
-M-a făcut să mă îndrăgostesc de ea pentru a-mi scoate informații, pentru a afla pentru ei mai multe, pentru a fi cu un pas în față înaintea noastră. Lacrima pe care o înghițea de când începusem acest subiect o lasă să se rostogolească pe obraz. Am iubit-o, iar ea și-a bătut joc. Mulțumită? Mă privea supărat, apoi se ridică pentru a merge în camera lui.
