Samantha
Încă aveam zâmbetul pe faţă, îl purtam mândră, nici nu mă chinuiam să-l ascund iar Nate observă.
-Se pare că cineva și-a început ziua bine. Râde el ușor pe sub mustăți în timp ce era atent la drum. Eu doar chicoteam și îl aprobam.
-Sper să se termine la fel cum a început. Spun în timp ce gândul îmi sare pe plajă, mă bucuram în sinea mea de imaginea pe care am reușit să o formez. Am povestit cu Nate tot drumul, când sunt bine dispusă sunt ca o moară stricată, ne-am distrat pe seama năzdrăvăniilor făcute când eram mică, bătrânelul era atent să-mi zică fiecare detaliu, unul mai jenant ca altul. Cum ar fi primul meu sărut, la grădiniță, i-am spart nasul băiețelului iar el mie, arcada. Ce vremuri, mă privesc în oglindă iar cicatricea era mai sus puțin.
-Succes, domnișoară. Îmi trage cu ochiul iar eu îi zâmbesc.
-Mulțumesc Nate! Ai grijă! Îi fac cu mâna în urma lui iar el claxonează scurt.
Primele ore au s-au încheiat repede, copii încă se acomodează cu mine iar eu îi iau mai ușor, verificând nivelul de cunoștințe al tuturor pentru a știi cum să-i abordez și ce teme să le dau.
-Pst, Sam, vi? Vocea lui Rox îmi provoacă un zâmbet mare pe faţă.
-Pauză, vin acum! Las viitoarele lucrări pe catedră, închid sala și o urmez pe roșcată. Mereu când îi aud vocea mă gândesc la cafea și la pauză. Ne-am obișnuit în pauza mare să dăm o fugă la tonomat și apoi la colțul de fumat al profesorilor unde ne găsim doar noi două, Rox fumând iar eu inhalând.
-Ce e? Mă privea întrebător și îmi zâmbea malițios. Ceva s-a întâmplat... Lungește cuvântul și mă cotește aceasta.
-Nu s-a întâmplat nimic. Mă abțin să nu râd.
-Te cunosc de puțin timp dar niciodată n-am văzut această licărire în ochi.
Mă joc cu paharul din mâna mea, îmi era teamă să încerc cafeaua, încă îi puteam simți gustul dulce al buzelor, mi-era teamă să nu-l pierd, într-un final îi răspund. -Să zicem că am avut parte de cea mai bună cafea în această dimineață.
-Nu știam că are un așa efect. Pot să gust și eu?
-Nu, nu-mi place să împart.
-Ești rea. Se strâmbă la mine într-un mod amuzant iar eu ridic din umeri. -Apropo, ce mai face prietenul tău, Derek?
-Acasă și muncă, probabil. Nu știu.
-Păcat. Își mușcă buza de jos și trage ultimul fum din ţigara pe care o aruncă pe jos. Haide. Înclină din cap și ne punem în mișcare.
Mergeam liniștite până un idiot m-a speriat și mi-am vărsat cafeaua pe mine.
-Fuck... Ce naiba omule? Unde arde? Mă întorc nervoasă și dau de chipul lui Martin. Oh, tu erai? Remarc în timp ce încep să mă curăț cu un șervețel oferit de Roxanne.
-Martie, Martie. Ca de obicei la fel de... Oftează ea dar nu mai continuă. Acesta doar pufnește și se apropie de mine începând să mă ajute.
-Sunt bine, Martin. Mă descurc.
-Iartă-mă. Nu știam că vei reacționa așa. Se apără el și mă atinge în continuare.
-Martin! Ridic eu tonul și îl împing când mă atinge mai sus decât era cazul. Am spus că sunt bine! Sper că m-am făcut înțeleasă. Mă uit dezgustată la el apoi plec nervoasă la baie.
-Poftim! Nu intru bine înăuntru iar Jenny deja îmi întinde un șervețel.
-Mulțumesc. Poate e impertinent din partea mea, dar nu te supăra, ești cumva medium?
