Ivan
Am așteptat-o toată noaptea dar n-a ajuns acasă, am sunat-o din minut în minut dar nu mi-a răspuns, nu s-a ostenit nici să-mi respingă apelurile. Măcar să știu că e bine, că într-un fel vede că o sun, că o caut. Dacă nu va apărea peste 24 de ore, o voi da drept dispărută. La naiba cu tine Galloway! Trecutul începe să se repete. Nu știu de ce să fiu mai îngrijorat... De dispariția Samanthei sau de cuvintele lui Jenny. Sau de faptul că cuvintele lui Jenny au o repercursiune asupra dispariției sale. Îmi las palmele să se lovească de genunchii încordaţi și mă ridic de pe canapea, plimbându-mă de colo colo impacientat. Sunt din nou neputincios, nu pot face nimic decât să aștept.. Înainte să ajung aici am cautat-o ore întregi și e de negăsit. Zori zilei stau să apară iar eu n-am închis un ochi toată noaptea din cauza gândurilor negre care îmi străbat mintea chinuitor.
Samantha
După ce o sun pentru a 10-a oară pe Naty care s-a decis să nu-mi răspundă intru în blocul care m-a găzduit atâta timp. Îmi adun toată forța ca să-mi încălzesc degetele degerate pentru a fi capabilă să bat în ușă, la cât sunt de norocoasă soneria era defectă.
-Sam? Ce faci aici? La ora asta? Spune persoana care își duse mâinile la ochi semn că dormise iar eu am întrerupt asta.
-Pot să intru? Fără să stea pe gânduri și se dă la o parte ignorând că era pe jumătate gol.
-Fă-te comodă. Adaugă el ironic când mă așez pe fotoliu fiindcă simțeam cum frigul mă extenuase iar pământul îmi fugea de sub picioare.
-Derek, găzduiește-mă doar în seara asta, te rog!
-Ce s-a întâmplat? Glasul îi deveni unul îngrijorat și se apropie de mine examinându-mă cu atenție. Doar clatin din cap fiindcă nu mai eram în stare de nimic. După ce îmi pregătește camera și o baie fierbinte, Derek mă lasă singură. Tot nu era ce aveam eu nevoie. Aveam nevoie să simt căldura pe care doar el mi-o putea oferi, nici un foc și nici o baie fierbinte nu era îndeajuns să mă facă să simt ce simțeam lângă el. Dar acea căldură a slăbit în seara asta. Dacă aș da ochii cu el nu aș știi ce să îi spun. Probabil l-aș întreba de subiectul considerat tabu, ar începe din nou cu scuze că eu sunt prezentul și viitorul. Însă el nu vrea să înțeleagă sau nu vrea să accepte că fără trecut cele două n-ar exista, noi n-am exista, n-ar exista nimic, ar fi un vid total. Spre norocul meu, lucrurile mele erau exact cum le-am lăsat. Derek nu s-a obosit să facă puțină ordine. Îmbrac o pijama și mă scufund în cearceafurile neschimbate de atâta timp.
Pe lângă faptul că eram obosită datorită somnului pe care nu l-am avut, Derek s-a trezit pornit spre ceartă.
-Samantha, dacă nu-i spun lui Ivan că ești aici, o să regret.
-Calmează-te! N-o să-i spun nimic. Oricum plec acasă. O spun pe un ton trist. Mulțumesc Derek! Îi zâmbesc scurt și mă îndrept spre ușă.
-Hei! Mă oprește el. Micul dejun nu este o masă peste care e recomandat să sari. Plus că mă simt singur de când Clara mi te-a furat. Am început să mă obișnuiesc cu prezenţa și replicile tale la glumele mele misogine. Începe el să râdă iar eu îl acompaniez privind podeaua. Mă întorc pe călcâie si îmi face semn să îl urmăresc până la bucătărie unde era mai cald decât în alte încăperi.
-Omletă si bacon! Serviți vă rog. Îmi întinde acesta farfuria iar eu o accept cu o replică.
-Clasic! Tipic ție. Îl vedeam cum mă privea, avea acea curiozitate ce o are orice om când e pe cale să afle ceva. -Vrei să știi, așa-i?
-Ce să știu? Ridică el din umeri și își formează o mimică cât mai nepăsătoare.
-În tot acest timp, am ajuns să te cunosc Derek! Las tacâmurile jos și îi susțin privirea, acei ochi maronii care mă priveau cu o tentă de licărire în ei.
