Ivan
Sânge peste tot, cadavre, parcă am fi la un abator de animale dar nu, suntem doar la morgă.
-Deci Diego? Care fost cauza morții domnului Carter? Eu așteptam răspunsul iar Clara înghite în sec pentru a nu știu câta oară, era palidă la faţă iar dacă i-aș fi dat un ghiont în stomac tot micul ei dejun ar fi pe podea.
-Se pare că a făcut infarct, avea probleme cu sănătatea, fuma în exces, plămânii îl dau de gol, iar ficatul e praf. Soția lui e nevinovată, și-a pus viața în pericol de unul singur.
-Bine, putem sa plecăm? Replică scurt Albă ca zăpada.
-Mulţumim Diego, ne mai vedem. Îmi înmânează dosarul și ies mai mult împins de la spate.
-Sau nu.. Ce-ar fi ca data viitoare să mergi singur după dosarele autopsiei, eu o să te aștept în mașină frumos. Încearcă să-și regleze respirația și bea apă. Uneori urăsc meseria asta.
-E o meserie care distruge vieți și pofte de mâncare. O ironizez eu și urcăm în mașină. Cazul Carter, închis. Îi zâmbesc brunetei dar ea încă inspira și expira pentru a-și reveni. Data viitoare o voi lua pe Daria cu mine, ar fi încântată să mă ajute.
-Dacă ai putea, să o lași acolo după. Începem să râdem și pornesc mașina, o să ne ia ceva timp până la secție, drumul e lung iar Clara dă semne de greață grave. Deci... Lungește ea cuvântul, Samantha? Ridică sprânceana și mă privește cu un apropo, nu văd dar simt asta.
-Ce e cu ea? Întreb plictisit.
-O placi? Întrebarea ei era, ei bine cum sa vă zic, neașteptată? inoportună? Nelalocul ei? Parcă se presupune că îi este rău.
-Poftim? E singurul cuvânt pe care l-am putut scoate.
-Știi tu...
-Chiar nu știu, și știi ce nu mai știu? Nu știu unde vrei să ajungi cu întrebarea asta Clara. Uite, ţi-am mai zis, încetează să îmi mai bagi fete pe gât, sunt sătul... Plus de asta, meseria mea le-ar pune în pericol. Samantha s-a mutat doar de trei zile și deja are probleme doar pentru că mi-e vecină darămite iubită? Nu vreau să aibă probleme din cauza unui străin. N-are nici un sens aceasta conversație, deci nu duce nicăieri. Închei eu, luând o gură mare de aer.
-Ușor, mai aveai puţin și explodai C4. Deci o placi. Deduce ea din tot acel discurs. Zâmbește malițios și se face comodă pe scaun. Eu doar strâng ferm de volan și continui să fiu atent la drum. Discuția asta n-a dus nicăieri, cum spuneam.
Samantha
-Vă mulțumesc pentru acest post domnule Darrel. Îi strâng mâna bărbatului din faţa mea cu bucurie apoi ies pe hol, copii erau la ore iar alții deja se bucură de vacanță.
-Domnișoară Steele! O voce subțire și ușor pițigăiată îmi rostește numele.
-Da? Mă întorc și dau de o doamnă frumoasă, aranjată și educată, puteam să-mi dau seama datorită poziţiei pe care o avea că această doamnă are maniere, umerii drepți, precum și bărbia, mersul ușor de parcă ar pluti, tocurile joase îi păreau comode, iar fusta asortată cu cămașa și sacoul o prindeau foarte bine, întinerind-o.
-Eu sunt Sonia Miller. Îmi zâmbește și îmi strânge mâna ușor.
-Samantha Steele. Îi întorc favorul.
-Eu îţi voi arăta școala, îţi voi arăta clasa pe care o s-o deții și o să-ţi dau câteva sfaturi în legătură copii, unii sunt mai dificili, alții înţeleg mai greu, iar alții stau în banca lor.
