-Igor, se pare că e ocupat astăzi, iar Clara e la secție, deci azi te-ai pricopsit cu mine. Îmi explică acesta motivul prezenței lui, lăsându-și mâinile pe lângă corp.
-Înțeleg, lasă haina pe cuier să se usuce și vino în sufragerie. Îl sfătuiesc eu în timp ce-i fac semn să mă urmeze. Te servesc cu ceva?
-Nu, mulțumesc! Răspunde sec și privește în jur. Îmi evita privirea. Liniștea dintre noi mă neliniștea, pe lângă gândurile provocate de Martin cu povestea sa din trecut și dialogul ciudat dintre mine și Jenny. Încercările mele eșuate de a face dialog erau oprite de replici scurte de-ale lui. Stăm mai bine de 2 ore ascultând cum stropii de ploaie se lovesc de geam și vântul care bate cu putere, șuierând . Cel puțin vremea era muzica de pe fundal. Îl înțeleg pe Ivan, nici eu n-aș vrea să port vreun dialog cu o persoană oribilă ca mine. Cel puțin dacă ar veni curentul, mă rog în sinea mea. El începu să se joace cu degetele când vede că îmi mut atenția spre el și încerc să spun ceva.
-Uite, dacă nu suporți să împărțim același aer, ești liber să pleci, nu vreau să stai cu mine fiindcă ești constrâns! Știu că nu mă suporți și nu vrei sa vorbești cu mine, dar măcar fă-mi un semn să repar puțin lucrurile. El doar se joacă în continuare de parcă n-aș fi spus nimic. Ai tot dreptul! Bine? Mă dau eu bătută când văd că vorbesc cu pereții. Însă, reiau dialogul sau monologul fiindcă nu știu dacă mă ascultă, știi ceva? Acel sărut l-aș repeta la nesfârșit chiar dacă știu că e o greșeală. Cuvintele mele îl fac să-și ridice privirea dar eu mă ridic și merg direct spre baie, deoarece curentul reveni, spre norocul meu. Mă răsfăț cu o baie bine meritată și îl las pe Ivan să stea singur pe canapea, renunț să mai trag de el, renunț să-i mai scot un cuvânt dintre buzele moi pe care aș vrea să i le mușc uneori, atât de tare precum mă supără el.
Ivan
Foarte inteligent, vreau să fim prieteni, cel puțin. Iar eu tac sau îi răspund sec, foarte matur tipule... M-a lăsat singur, așa cum merit. Aș pleca dar Clara mi-a promis că mă omoară dacă fac un singur pas afară din casă în timpul orarului. Nu mi-e teamă de ea, dar e nebună și în felul ei se va răzbuna. Mă plimb prin încăpere și caut cu privirea fiecare cameră ascunsă, doar mă asigur că nu sunt ușor de observat. Urc în camera ei, aud apa de la duș curgând semn că încă e înăuntru. Era cald în camera ei, aș deschide geamul dar i-aș face leoarcă covorul și pun pariu că voi regreta. Mireasma ei e pretutindeni prin casă însă aici mirosul dulce de căpșuni e mai puternic, cu greu am perceput aroma olfactivă. Îmbătat în amintirile săruturilor noastre cu final eșuat și parfumul ei nu realizez că apa de duș nu mai curge iar ea apare pe jumate goală în faţa mea, doar o mică bucată de material acoperind o parte din corp, iar umerii îi erau acoperiţi cu picături de apă care îi cădeau din păr.
-Ivan, ce faci aici? Trăgea aceasta de prosop pentru a-și acoperi mai mult trupul dezgolit.
-Vreau să greșim din nou. Mă apropii de ea cu pași mărunți și lenţi. Vreau să ne pierdem în această greșeală din nou și din nou. Vreau să-mi pierd capul, vreau să îţi simt din nou pielea. Trag de prosop iar ea îl lasă să cadă pe podeauă, lucru care îmi afirmă că și ea își dorește același lucru. Vreau să vrei și tu. Vreau să știu dacă și tu simți ce simt și eu. Îi iau mâna și o pun pe piept. Vreau să știu că nu sunt singurul care o ia razna când distanța dintre noi dispare, sau când ne atingem, când mă săruți, când te sărut. Îi chinui buzele cu ale mele in timp ce ii cuprind șoldurile și o trag aproape de mine eliminând orice distanță. Aceasta îmi răspunde la sărut cu aceeași poftă nebună, ridicând marginea tricoului până mi-l dă cu totul jos. Nimic nu ne împiedica de la acest pas, o iau în brațe și o așez pe pat unde încep să o răsfăț cu săruturi peste tot corpul.
