-E mai bine așa? Mă întreabă Derek care îmi așeză perna de ceva vreme. Samantha, spune ceva te rog, ești așa de zile bune. Nu te-ai atins de mâncare și privești absentă pe geam de când am ajuns acasă. Asta nu-i face bine copilului. Iar doctorii au spus ca sunt șanse minime să supraviețuiţi amândoi, speranța încă nu e pierdută. Acum mănâncă ceva și nu mai răni copilul acela, el e singurul nevinovat în toată povestea asta. Mă privea cu milă, nu voiam să fiu privită așa, am luat farfuria de lângă mine și am început să mănânc cu înghițituri mici. Mă durea stomacul, îmi era foame dar nu puteam să mănânc, mai mult o făceam forțat fiindcă aveam un nod în gât. O fac doar pentru el...
-Mi-e teamă... Șoptesc eu și las o lacrimă să cadă.
-De ce ţi-e teamă?
-Dacă nici Ivan nu-l va accepta? Nu vreau să știe că a fost o făptură refuzată și urâtă de toţi din jurul meu încă dinainte sa se nască.
-Eu îl accept și ţin la el. Iar dacă acel idiot îl va nega eu voi fi tatăl pruncului tău. Se așează lângă mine și îmi atinge pântecul. Îi voi îndepărta pe toți cei care îi vor răul. Vă voi ţine în siguranță. Vă promit. Bine... Lungește el cuvântul...dacă ești de acord desigur.
-Ești singurul meu sprijin, Derek, cum să te refuz. Ești minunat. Îl iau în brațe și îmi odihnesc puțin capul pe umărul lui.
-Știu, mi s-a mai spus.
-Bine... Mă retrag eu. Dacă va fi băiat clar nu vreau să învețe misoginismul și egocentrismul de la tine.
-Hei, eu m-am născut cu astea. Face o față caraghioasă iar eu încep să râd. Mă bucur să te văd așa. Însă de luni trebuie să mergi la școală. Roxanne a spus ca are nevoie de tine.
-Bine. Odată tot trebuia să mă întorc. Însă înainte de asta vreau sa mergem acasă, o să am nevoie de haine mai groase, și vreau să vorbesc cu Ivan.
-Ești sigură?
-Nu, dar tot va trebui. El doar aprobă și zâmbește scurt.
-După ce mănânci tot din farfurie și promiți că vei dormi noaptea aceasta și nu vei plânge.
-Promit.
-Noapte bună, Sam.
-Noapte bună, Derek.
***
-Ești bine? Eu doar clatin din cap afirmativ si rămân nemișcată. Stăm în mașina parcată în faţa casei mele de ceva vreme, însă n-am nici un strop de curaj sau de putere să fac un pas afară din ea. Derek doar bate cu degetele în volan și mă întreabă uneori dacă sunt bine. Oferindu-i același răspuns. -Samantha. Continuă el. Dacă nu vrei și nu te simți pregătită, mai bine îţi iei hainele necesare și plecăm înapoi la mine. Peste câteva ore merg la muncă și dacă vom sta așa, degeaba, va fi doar o pierdere de timp. Cât de egoistă sunt, profit de timpul lui liber. Fără să stau pe gânduri cobor din mașină, Nate mă aștepta un faţa casei.
-Mai întâi mergem după haine. Discuția cu el o să mă stoarcă de energie. Îi spun lui Derek care mă urmărea în liniște. -Bună Nate! Îmi provoc un zâmbet fals pe chip și acesta observă.
-Domnișoară, sunteți bine?
-Da, Nate. Ai pregătit cutiile. Acesta afirmă și intru înăuntru. O iau pe cea mai ușoară, iar Derek și Nate pe celelalte. Mai privesc încă o dată în jurul meu și ies știind că n-am să mai pun un picior aici. Pun cutia în spatele camionetei și mă uit spre Nate. Îi zâmbesc dar el face la fel, însă se încruntă când îi las cheile în mână și îi dau mesajul. -Păstrează-le sau dă-le domnului Steele. Spune-i că îi voi achita fiecare datorie pe care o are la mine. Le voi achita prin tine, cu el nu o să mai dau ochii niciodată, nici măcar, iau o gură mare de aer, din greșeală.
-Domnișoară, ce s-a întâmplat? Cum? Adică...
-Totul e bine, acum e. Îmi pun mâna pe pântec și zâmbesc, însă de data asta cu adevărat.
-Cum spuneţi. Înclină el din cap și își face palma pumn, strângând cheile, luându-și o mină serioasă.
-Te voi aștepta în mașină. Îmi spune Derek înainte să închidă portiera. De acum ești pe cont propriu, Samantha. Trag puternic aerul rece în piept și încep să pășesc spre casa lui. Asta e între noi doi, Ivan. Tu și eu. Poposesc o vreme în faţa ușii, strâng din dinți și bat în ușă, un gol în stomac formându-se. Răsuflu greoi și aștept în jur de 30 de secunde ca ușa să se deschidă. Expresia lui Ivan era ciudată, mă așteptam să răsufle ușurat sau să mă ia în brațe dar a spus doar atât...
-Samantha... Era singurul lucru pe care l-a făcut, mi-a pomenit numele.
-Pot intra? Fac un pas și acesta se dă la o parte doar după o ezitare de lungă durată, voiam să mă întorc și să plec, însă mi-am înghiţit lacrimile și am înaintat. -Trebuie să vorbim. Mă pozițonez în faţa lui cu mâinile la piept.
-Ia un loc. Refuz și continui.
-Vreau să îţi spun ceva, o s-o spun direct, fără ocolișuri. Ivan, iau o gură de aer și ascult cum inima îmi bate cu putere, vei fi...
-Iubitule, cine e? Aud o voce străină și niște pași pe scări, după care o brunetă trece pe lângă mine și îl ia pe Ivan în brațe. Cel mai mult m-a durut faptul că i-a răspuns la îmbrățișare și m-a privit în ochi. Cine e ea? Se întoarce către mine iar eu rămân paralizată când o recunosc... Aș vrea să dispar, să mă transform într-o frunză si vântul să mă ducă departe de aici. Din încăperea unde simt că mă sufoc tot mai tare pe secundă ce trece.
-Ea este...
-Vecina de alături, am venit doar să-i spun lui Ivan că...mă mut. Și că mi-a părut bine de cunoștință. Sunteți un cuplu drăguț, apropo. Adaug înainte să fac stânga împrejur și să ies afară.
-Samantha. Mă ajunge el din urmă, iar atingerea mâinii lui mă face să mă doară și mai tare, simțind cum sunt sfâșiată de ce s-a întâmplat adineauri. Ai vrut să-mi spui ceva...
-Vei fi... Voiam să-i spun cu ardoare că avea să fie tată dar nu o merita, nu merită să-mi cunoască copilul, nu îi voi permite, îmi promit mie asta... Vei fi mai bine fără mine, continui eu, să fi fericit, Ivan Baltimore! Adio... Nu voiam să-i ofer un pe curând, nu voiam să-i dau speranțe că ne vom mai vedea. Voiam sa știe că totul s-a terminat.
-Cum rămâne cu noi? Samantha, te iubesc! Chipul lui trist mă face să-l iau în brațe și să-l sărut pe frunte, să-i spun că și eu îl iubesc dar nu...
-Care noi? Nu mai există nici un "noi"! Clatin din cap și merg spre mașina lui Derek, ignorând cuvintele lui Ivan, din clipa asta nu vreau să mai știu nimic de el. Va fi mai bine fără noi... Derek doar îi aruncă o privire urâtă, strânge ferm de volan și pleacă cu viteză de pe loc. Lăsându-l pe el... în urmă.
