Oh, se pare că domnul intelectual își pierde nopțile la propriu, ce petrecăreț e, altcumva nu-mi explic de ce doar la ora asta apare, nu că l-aș fi așteptat pe verandă toată noaptea, dacă asta crede el, aș dori să-i spun că am dormit foarte bine apoi am avut un mic dejun foarte gustos iar acum îmi savurez cafeaua de dimineață. Coboară din mașina sa Audi A8 din câte se vede de aici, arată puțin ciufulit se pare că a avut o noapte pe cinste. Doar când văd că se uită insistent la mine îmi dau cu seama că...mă strâmb la el? o fir-ar, m-a prins, oh Dumnezeule vine încoace, oh Duhule.
-Bună dimineața! Spune cu amuzament în glas.
-Bună dimineața! Îmi fac curaj și mă apropii, Samantha Steele, îmi pare bine de cunoștință,spun în timp ce îmi prinde mâna cu fermitate.
-Ivan! Ivan Baltimore, asemenea! Spune și zâmbește obosit, îl privesc în ochi și rămân: Woaah! Salivând imaginar, sunt cei mai frumoși ochi pe care i-am văzut, atât de profunzi, de transparenți, un albastru copleșitor, dar... reci? Glasul său dres mă scoate din transă și îmi dau seama că încă îl țin de mână, Doamne ce tâmpită sunt. Îi dau drumul ca și arsă zâmbindu-i scurt. Încercând să distrag atenția de la acest moment jenant și îmi aduc aminte de ceva.
-Te strâmbai cumva la mine? dar vocea și întrebarea lui mă face să roșesc.
-Ăhm, îmi cer scuze pentru asta, am obiceiul de a medita profund iar tu ai fost în vizorul meu, mă scuze eu.
-Da, sigur. Mă ia cumva peste picior? Deci să înțeleg că tu vei fi noua mea vecină?
-Da, eu îți voi consuma oxigenul de alături. chicotește slab și dă să plece dar nu înainte să-și ia la revedere.
-Ne mai vedem bufnițo!
-Bufniță? întreb încruntată. Ei bine domnule petrecăreț să știi că nu sunt genul de persoană să-mi pierd nopțile holbându-mă la vecini dacă asta crezi.
-Oh, nu? Ce s-a întâmplat aseară și acum câteva minute nu îți face povestea credibilă. Afurisitul! tac și mă roșesc, plecând la locul meu de pe veranda casei. Ignorând-ul pe cel care o să-mi facă zile fripte.
***
E o zi numai bună pentru a vizita marea din spatele casei, e după amiază așa că soarele n-o să fie foarte dur cu palida de mine, îmi iau costumul cu steagul Americii apoi iau un prosop mai mare ca mine. O iau pe aleea din spatele casei, pășesc cu frică și mă ciupesc să fiu sigură că n-am murit și am ajuns în Rai, plaja era plină de familii, cupluri și prieteni fericiți care se bucură de marea liniștită, firele de nisip le simt sub picioarele mele micuțe și simt cum sunt cu totul relaxată. Găsesc un loc aproape de mare și mă așez privind marea, meditând la câte mai aveam de făcut și cum va decurge totul cu un vecin ca el. Îmi dau cu seama că am făcut o alegere proastă așezându-mă aici, fiindcă mă trezesc cu o durere de cap.
-Hei! Ești bine? Se îngrijorează persoana din fața mea, luând mingea de jos.
-Tu ce crezi? Spun și mă amuz.
-Că da? răspunde bruneta începând să râdă și mă ajută să mă ridic . Hei, nu ești cumva vecina de vis-à-vis? Celălalt vierme de carte? Întreabă amuzată în timp ce-mi dau seama cine este de fapt.
-Da, chiar eu în persoană.
-Hei bufnițo! Nu mă așteptam să te văd pe plaja, nu pari genul.
-Bună petrecărețule! Doar fiindcă par firavă, asta nu înseamnă că nu mă știu distra. mă apăr eu.
Râde colorat, alături de iubita sa, iar eu doar zâmbesc strâmb să nu par deranjată de ei.
-Atunci vino să te joci cu noi! Adaugă bruneta. Apropo numele meu este Clara.
-Îmi pare bine Samantha! Ne scuturăm mâna, era cam puternică pentru o fată.
-Să mă joc? Ei bine n-am mai practicat volley-ul din liceu, sper să mă descurc, mint eu. Eram o campioană la așa ceva și în facultate.
-Ți-e frică cumva? Mă provoacă Ivan.
-Frică? Scuze n-am acest cuvânt în vocabular. Clara, sper să fiu cu tine în echipă să-l facem praf pe domnul-bun-la-toate. Doar chicotește și mă trage spre teren.
Mă aflam în echipă cu Clara, Clarise dacă bine îmi aduc aminte și cu încă doi tipi, iar Ivan era și el cu încă un baiat și două fete. Jocul a îneput și deja Adonis ia bătaie cu precizie de la mine și iubita sa, plasăm mingea de la unul la altul ca o echipă ce eram,la liceu mai întâi de toate am învățat că trebuie să fim o echipă înainte să acționăm, așa am și făcut.
-25-13! I-o trântește bruneta.
-Te-am subestimat pitico! Spune gâfâind de la atâta alergat după mingile plasate de mine.
-Toți o fac! Chiar dacă am o statură medie, asta nu înseamnă că nu mă pricep la unele lucruri, spun mândră de mine.
-Așa fato! mă susține bruneta bătând palma cu mine, se poziționează către Ivan atrăgându-i atenția. Să mergem partenere, avem o noapte lungă de "petrecut" făcând ghilimele de rigoare, știam la ce se referă, dar pe bune n-am 5 ani să vorbească (,) codat.
-Desigur, fac un duș în timp ce aștepți cuminte, apoi mergem la tine și apoi la secție. secție? ce fac ei la secție?
-Sunteți polițiști? Întreb uimită iar cei doi pufnesc în râs datorită reacției mele, bine trebuie să nu mai exagerez așa, îmi retrag cuvintele.
-Da, de ce? Ești cumva traficantă? Se amuză cei doi pe seama mea iar ca să mă amuz și eu puțin:
-Hmm, nu mă subestimați. spun pe un ton ridicol de serios și privesc cum zâmbetul lor piere, începând să râd eu acum. Glumeam oameni buni. Sunt curată, nu am nici măcar o amendă deși am permisul de conducere de 5 ani. Fețele lor se relaxează la cele auzite.
-Știi să bagi oamenii în sperieți nu glumă, mai aveam puțin și te spionam noaptea, glumește Ivan.
-Așa deveneai și tu o bufniță ca mine. spun sarcastic.
Ne retragem spre case, după ce îmi iau rămas bun de la cei doi pășesc obosită de la efortul depus și mă trântesc în pat, destinație: LUMEA VISELOR!!! Era doar ora 8, însă energia mea s-a evaporat.
