I-am auzit pasii, intorcandu-se spre ceea ce semana cu un pat, locul in care ma aflam eu. A venit langa mine si, cand ma asteptam la ce era mai rau, mi-a rotit capul ca sa fiu cu spatele la el si mi-a desfacut panza de pe ochi. Am continuat sa ii tin inchisi, de frica sa nu mai fiu "pedepsita" si sa trebuiasca sa imi tin iarasi "capul in pamant". Oricum, am simtit ca in aceasta camera era foarte bine iluminata.
Stateam cu picioarele stranse la piept si capul in locul liber dintre ele. Am simtit cum se indeparteaza din nou. Nu am curajul sa imi ridic privirea spre el... Oare ce urmeaza? Mi-a eliberat ochii ca sa il pot vedea cum ma omoara incet si dureros?
Chiar si cu ochii inchisi, mi-am dat seama ca a stins lumina. Oh nu... Nu vrea sa ma omoare... Vrea altceva. Aproape ca am tipat, dar eram prea speriata sa o pot face.
Se intoarce! Ba nu... Cauta ceva undeva in stanga camerei. Mi-am facut curaj sa imi intredeschid ochii. Oricum nu m-ar observa... cred... Am reusit sa vad ca mai ardea o lumina slaba, mult mai slaba decat cea de pana acum. O lampa de masa. L-am zarit cu coada ochiului, cu toate ca nu mi-am intors deloc capul in directia lui. Corpul sau era mult mai mare decat al meu, dar nu pare ca are mai mult de 19 ani. Avea corpul musculos, iar hainele negre, stramte, ii avantajau perfect sculptura binefacuta. Nu i-am putut deosebi trasaturile fetei pentru ca era intors catre o masuta pe care era mica lampa luminoasa. A stat asa cateva minute dupa care si-a intors capul de parca chiar atunci si-ar fi dat seama ca ma aflam si eu acolo.
- Ai hotarat de una singura ca poti sa privesti din nou? m-a intrebat, brusc.
Abia atunci mi-am dat seama ca ma holbam la el cu capul ceva mai ridicat si cu ochii larg deschisi. Mi-am dus capul la locul sau si am inchis ochii strans ca pana la momentul in care i-am deschis. Ce proasta sunt! A fost o idee proasta sa imi ridic ochii de aici... ma certam pe mine insami.
A oftat.
- Doream sa te felicit pentru curajul de a incerca sa scapi de aici. mi-a zis cu toate ca simteam ca nu se mai uita la mine.
Nu i-am raspuns. Sa ma felicite??? E nebun??? Tipul ala aproape ca m-a omorat pe loc!!!
De parca mi-ar fi citit gandurile, am auzit cum a ras infundat.
- Sincer sa fiu, nu l-am vazut prea des asa enervat. a zis cu ironie.
Isi bate joc de mine...
- Din cate se vede te-ai facut cuminte instant. a zis si a ras putin mai tare.
Am tacut. "Daca nu reactionez o sa ma lase in pace", asa imi spunea mereu bunica cand ma plangeam ca ma suparau colegii in copilarie.
A lasat micuta lampa de langa el aprinsa si i-am auzit pasii, apropiindu-se de patul in care eram eu. Si-a scos ghetele din picioare si s-a culcat alaturi de mine pe pat, eu inca fiind in pozitia care ma face cat mai mica.
- Cand te hotarasti ca nu mai vrei sa fii un ghem de lana dragut si tacut poti sa te culci. l-am auzit, spunand.
Nu am facut nici o miscare ca sa ma dau de gol ca am auzit. Doar stateam la marginea patului in pozitia "ghemului", cum a numit-o el.
