Capitolul 50

13.2K 697 44
                                    

A inceput sa rada ironic.

- Si ce propui acum? a spus in gluma, razand.

- Pot sa merg? am intrebat ca un copil mic.

- Glumesti, nu? m-a intrebat neincrezator.

M-am uitat la el, implorandu-l din priviri.

- Nu glumesc... am spus cu glas inocent. Te rog.... Ma lasi sa merg?...

A parut oarecum surprins.

- Nici macar nu ma gandesc sa te las sa te duci acolo...

- De ce? am intrebat jignita. Va fi tot orasul la petrecere...

A ras sarcastic.

- Tocmai pentru ca va fi tot orasul acolo... mi-a zis demonstrativ.

- Te rog!!!... am spus cu fata de catelus.

Si-a trecum mana prin par, privind in alta directie.

- Tot "nu" ramane... mi-a vorbit neinduplecat.

Mi-am incrucisat bratele la piept suparata.

- Stii de cat timp ne faceam planuri pentru ziua asta? l-am intrebat demonstrativ.

- De cat timp? a intrebat plictisit.

- Dintotdeauna! Doar e majoratul ei!... i-am spus, abia abtinandu-ma sa nu tip.

A stat o clipa ganditor, iar mie mi s-a parut ca o sa imi permita. Mi s-a parut...

- Nu te duci nicaieri...

Am cedat, dar nu pentru mult timp, pentru ca mi-a venit o idee geniala.

- Iti mai amintesti cand mi-ai propus sa nu mai fac probleme in schimbul a orice mi-as dori? am spus zambind triumfator. Ei bine... Accept. i-am spus hotarata, punandu-mi mainile in solduri si batand usor cu piciorul in podea nerabdatoare.

A parut surprins de incercarea mea.

- Si ce ti-ai dori? m-a intrebat amuzat de ceea ce i-am spus.

- Sa imi dai voie sa merg... am spus ca o pisicuta lingusitoare.

M-am asezat langa el pe pat, implorandu-l din priviri.

- Te rog?... am repetat pentru a mia oara pe ziua de azi.

- Nu. a raspuns la fel de scurt.

- De ce? m-am plans eu.

Si-a dat ochii peste cap.

- Tu chiar nu intelegi ce scandal ai putea isca daca esti vazuta prin oras? m-a intrebat serios.

Am mutat privirea in jos. Nu-mi pasa de nici un scandal... Vreau sa fiu cu Emma la majoratul ei!

- Ba da, dar... Daca nu o sa fiu vazuta?... am intrebat, brusc, venindu-mi o idee.

S-a incruntat usor, incercand sa inteleaga despre ce vorbesc.

- Ce vrei sa spui? m-a intrebat incurcat.

- As putea sa merg fara sa fiu vazuta... am spus hotarata.

A clatinat din cap.

- Nu te inteleg... mi-a spus. Cum ai putea sa fii nevazuta?...

- Ei bine... am spus, dandu-mi ochii peste cap. Nu chiar nevazuta... i-am explicat. Poate doar nerecunoscuta...

A stat o clipa pe ganduri.

- Siii... Cum ai vrea sa faci asta?... a spus vizibil curios.

O, daaa..... E interesat de ideea mea... Poate chiar o sa ma lase sa merg... am gandit bucuroasa.

- Stiu si eu... Sa ma imbrac in ceva in care nu as fi recunoscuta.... am spus ganditoare.

- Cred ca glumesti... mi-a spus amuzat.

- Ba nu!... Te rog.... Oricum, vor fi multi straini la petrecere... Cine s-ar putea gandi ca sunt eu?...

A ridicat o spranceama surprins.

- Oricine... mi-a raspuns demonstrativ.

Am marait tafnoasa.

- Nu! am zis ca un copil mofturos. Abia daca ma cunoaste cineva dintre cei care vor fi acolo...

- Te-ar putea recunoaste de la televizor... a continuat demonstrativ.

- De la televizor? Sunt vedeta si nu stiam??? am intrebat sarcastica, refuzand sa-l ascult.

Si-a dat ochii peste cap.

- Nu glumesc... Zilele astea au aparut poze cu tine la toate orele de stiri...

Am facut ochii cat cepele si am ramas muta. Au aparut poze cu mine la stiri?!... Ce as mai putea sa fac altceva?

- Serios? am intrebat ca o proasta.

Trebuia sa-mi dau seama ca nu ar fi totul asa simplu... La sigur, tata a ridicat tot continentul in picioare in cautarea mea...

- Vrei doar sa fugi, din nou... Nu?... m-a intrebat mijindu-si ochii. Odata iesita in oras ti-ar fi mult mai usor sa scapi... Mai ales intr-un local indesat cu oameni ce te recunosc...

- Nu... Iti jur ca nici nu m-am gandit la asta.... i-am spus sincer.

A ras sarcastic.

- Am vazut ce zace in tine, Lunna... Asa ca nu te cred... mi-a spus, refuzand sa ma asculte.

- Dar... am zis plangacioasa, revenind la discutia de mai devreme. Ca sa iti dovedesc ca nu vreau asta... As putea sa-i duc doar un cadou, fara ca sa apar in cadru? am spus cu o farama de speranta. Macar atat... l-am implorat.

- Cum? a intrebat plictisit.

- Sa i-l duci tu...

AleasaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum