Abia puteam sa tin pasul cu Adam, aproape alergand in spatele lui. Dar nu aveam ce face. Nu voiam sa il enervez si mai tare, iar apoi sa trebuiasca sa imi ispasesc vina. Cand ridicam scarile, aproape ca am cazut de cateva ori, in timp ce el ridica cate doua dintr-un pas.
Nici macar o privire nu mi-a aruncat tot drumul, doar mergea rapid, tragandu-ma in urma lui pe holurile largi, lungi si incalcite ca un labirint.
Serios, cat e de mare locul asta?
Cand am ajuns in fata usii camerei sale, a deschis-o rapid si m-a impins pe mine in apartament. Am facut pasi rapizi si m-am asezat ca un copilas cuminte pe pat. Adam a incuiat usa, scotand cheia din broasca si punand-o in buzunarul sau de la blugii negri.
- Sa te vad cum o sa fugi de data asta... mi-a spus, avertizandu-ma.
Ok... Asta suna a provocare... am gandit, scapand un zambet siret pe chip. Daca asta vrei...
- Sterge-ti ranjetul acela de pe fata. Nu o sa mai las cheia niciodata undeva unde ai putea sa o gasesti tu...
Si ce daca? O sa gasesc eu o cale sa iti indeplinesc dorinta...
- Sa nu te impinga pacatul sa... a inceput sa zica, ridicandu-si degetul aratator spre mine, prevenindu-ma, dar a fost intrerupt de un apel primit la telefon.
A respirat adanc si si-a dres glasul in timp ce se auzea tot mai mult tonul de apel. Pana la urma a ridicat receptorul. Asa face mereu?
Apropo de telefoane... Unde e al meu??? Nu l-am vazut de cand am ajuns aici. mi-am dat seama brusc. Mi l-au luat ca sa nu incerc sa sun cuiva? Poate chiar politiei...
Imi vreau telefonul inapoi!... m-am plans eu, dar nimeni nu ma auzea. El m-ar putea scoate din locul asta...
- Da, sefu. a raspuns cu voce calma, dar nu isi gasea locul.
Mi-am incrucisat mainile la piept nervoasa. El parea ca nu ar vrea sa fie auzit, caci s-a dus in alt colt al camerei si statea cu spatele spre mine.
- Acum? a intrebat.
Ce vor sa faca?
- Dar.... a inceput, insa a fost intrerupt.
Parea intimidat de persoana cu care vorbea.
- Ok, vin... a zis, intr-un sfarsit, si a inchis.
Macar o data in viata, destinul este de partea mea. am simtit cum un zambet de speranta mi se iveste pe fata.
- Sa nu iti treaca nici un gand prin minte si sa fugi iar... Nu iti face viata mai complicata... mi-a repetat, inca o data, propozitia pe care am auzit-o de sute de ori, doar astazi.
Nu o sa imi treaca prin minte nimic. Ideea deja a trecut si este gata sa fie pusa in aplicare. i-am spus in subconstientul meu, lui aratandu-i doar o fetisoara de copil nevinovat.
- Nu-mi arata figuri, oricum nu te cred.
Am continuat sa ma uit asa la el si, pana la urma, a cedat.
- Sa nu faci prostii. m-a avertizat, iarasi.
Ok, ok. O sa fiu cuminte si toate celelalte.... Du-te odata!!!
- Sa stii ca ma intorc repede. mi-a spus.
Tu nici macar nu ai plecat, dar deja te intorci!
A iesit pe usa, dar nu inainte sa imi arate un "Sunt cu ochii pe tine". Mi-am dat ochii peste cap. Ok, ok. Am inteles. Dar sa imi zici asta cand o sa iti dau "La revedere" si o sa fiu departe de locul acesta.
A incuiat usa, iar eu m-am grabit spre ea. Am lipit urechea, ascultand cum se indeparteaza pe hol.
Inca putin... Inca putin..... Cand nu s-au mai auzit pasii m-am intors in camera, cautand telefonul meu. Trebuie sa il gasesc... M-ar putea scoate de aici in doi timpi si trei miscari. Am deschis cateva sertare ale unui dulap, cateva usi ale altuia, dar fara nici un folos. Dar ceva mi-a atras atentia. Pe un raft, bine ascunsa, era asezata o arma neagra. Ceva imi spune ca este folosita mai des decat as crede... Dar mi-e teama sa ma gandesc in ce scopuri... Mi-am amintit de micuta noptiera de langa pat. Am deschis-o incet, privind la lucrurile puse in ea. Niste pachetele mici facute din hartie, unul de tigari, nici macar un telefon... Am oftat. Trebuie sa il gasesc!
Brusc mi-am dat seama ca Adam era plecat, iar calea mea era libera. Am pasit rapid spre usa, ducandu-mi mana in par, ca sa iau agrafa subtire si neagra de acolo. Cu toate ca parul meu era lasat liber pe spate, purtam o agrafa ca sa nu imi cada in ochi. Cu toate ca nu am crezut niciodata in povestea legata de partea asta a filmelor, merita sa incerc. Am pus-o in broasca cheii, incercand sa copiez miscarea actorilor din filmele renumite. Te rog, trebuie sa mearga... Si tot miscand-o, am putut sa aud ca usa s-a descuiat. Nu pot sa cred ca a mers! am zis, deschizand usa si iesind cu cea mai mare viteza pe ea.
