Si-a ridicat privirea imediat spre mine, de parca as fi facut o vraja ce l-ar fi scos din starea de amortire. Am zarit un zambet discret pe fata lui.
- Ce e, Lunna? m-a intrebat vizibil curios.
Ce doream sa ii spun? Cand ochii lui negri, dar atat de luminosi, s-au intalnit cu ai mei, am uitat si cum ma cheama.
- Ămmmm... m-am balbait eu, intorcandu-mi capul in alta directie.
Am simtit privirea lui arzatoare pe mine. Ce sa ii spun??? Nu am nici cea mai mica idee...
- Ce s-a intamplat, Lunna? m-a intrebat, privindu-ma mai intens.
- Ămmmm.... m-am balbait iarasi. Nimic....
Era foarte aproape de mine, asa ca si-a trecut mana pe dupa spatele meu imbratisandu-ma si stergand orice urma de distanta intre noi. Am simtit cum sangele mi-a urcat in obraji si mi-am intors mai mult fata ca sa nu ma vada.
- Lunna, mie poti sa imi spui orice... Ai incredere in mine... a zis cu o voce, care parea sincera.
Mi-a pus cealalta mana a lui mare cu grija pe obraz si mi-a intors capul ca sa il privesc. La inceput nu vroiam, dar am cedat. Ochii lui negri mi-au urmarit cu nesat toate liniile fetei, avand niste licariri superbe in ei. De ce am facut asta???... Poate ca ceva din mine imi spune ca sunt in siguranta cand sunt cu el?...
Nu! Nu trebuie sa imi placa Adam! am gandit clatinand din cap ca sa imi alung gandul. E doar inca unul dintre ei, iar ei imi vor raul... Am observat cum se uitau la mine si nu mi-a placut... Ba chiar nebunul acela i-a mintit pe toti ca sunt moarta...
Privirea lui a ramas nemiscata pe buzele mele. Am intors violent fata in partea opusa lui. Nu o sa ii cad la picioare! Niciodata! I-am impins mainile de pe mine si am sarit de langa el, lasandu-l cu buza umflata si ochii - cat cepele. Nu o sa ma ademeneasca atat de usor! Nu sunt o jucarie...
Eram in picioare, dar el ramase pe marginea patului, inca surprins.
- D-de ce ai facut asta?... m-a intrebat ridicandu-se in picioare si facand un pas spre mine.
- Nu te apropia de mine! i-am strigat mergand in spate, indepartandu-ma de el.
Nu m-a ascultat, venind inspre mine. Tot am pasit in spate pana am simtit peretele tare. La naiba! Am fost incoltita...
- Raspunde-mi. De ce ai facut asta? mi-a spus cu siguranta in glas.
Era atat de aproape de mine incat ii simteam respiratia mentolata pe fata mea.
- Nu sunt marioneta ta! i-am tipat cea mai credibila minciuna, cand adevarul era altul.... Nu o sa fac ce imi spui! Nu o sa am incredere in tine niciodata!!! Da-mi un motiv bun sa o fac!... i-am spus ultima parte cu voce joasa.
L-am mintit. Nu acela era motivul pentru care am fugit de langa el... Mi-e frica sa nu ma indragostesc de el... O sa imi pierd capul daca incep sa il indragesc. Nu pot s-o fac, pentru ca el imi vrea raul, ma tine inchisa de parca as fi o pasare in colivie.... Nu... dupa toate cate mi s-au intamplat aici..... Persoanele dragi mie sufera doar din cauza lor.....
Ce motiv ar putea gasi? Ca sunt animalul lui de companie? Ca ma tine prizoniera? Nici la inchisoare nu cred ca ar fi atat de strict... Sa am incredere pentru ca asa imi spune el? Ca nu ma lasa sa plec? Uite cate motive am!...
Am ridicat privirea ca sa il vad la doi centimetri distanta de mine. Sta mult prea aproape... Am pus mainile mele mici pe pieptul lui ca sa incerc sa il imping de pe mine, dar fara folos.
- Te-am scos din prostiile in care urma sa te bagi, daca nu te gaseam la timp. Stii ce ai fi patit pentru asta? a urmat o pauza scurta. Crede-ma ca nu vrei sa stii... mi-a soptit la ureche, facandu-ma sa tremur sub aerul fierbinte ce ma lovea usor.
