M-am ridicat cu o stare de fericire deplina de pe pat. Am privit pe geamul camerei imprejurarile casei mari, cand am auzit ca telefonul meu suna. Fara sa ma uit la el, am raspuns si am auzit minunata voce de la celalalt capat.
- Buna dimineata, ingeras! Ce faci? mi-a zis el.
Am zambit. E atat de dulce!
- Bine. Abia m-am trezit. Tu ce faci? l-am intrebat la randul meu.
Pot sa jur ca avea un zambet larg pe fata.
- Te astept pe tine.
- Cum??? am tipat in telefon. Unde???
- In fata casei. Am venit sa te salvez. Doar ti-am promis...
Mi-am dus mana peste fata.
- Ryan, nu te inteleg... De cine sa ma salvezi?
- De oricine, ingeras... Mereu... Sa nu uiti asta niciodata...
Am aprobat cu frica din cap zambind, de parca ar fi putut sa ma vada.
* * *
Mi-am ridicat incet de pe perna, stand in pozitia lotus. Plangeam in hohote si nu ma mai puteam opri. Aveam norocul sa fiu singura in camera, deoarece Adam era plecat. Vreau acasa... Mi-e dor de casa, de tata, de Emma... De toti!... Mi-am sters lacrimile cu dosul palmei, dar altele mi-au inundat ochii. Ryan, unde esti? Mi-ai promis ca ma salvezi! De ce nu ai facut-o inca?
* * *
Am iesit grabita din casa mea, vazandu-l pe iubitul meu, stand rezemat de masina lui de culoare albastru foarte inchis. I-am sarit in brate, lasandu-l aproape fara aer, iar el mi-a intors imbratisarea.
