Si-a trecut mainile prin par, incercand sa se gandeasca. Mi-e frica!.... Stiu ca am inceput sa ma repet, dar nu mai rezist..... Am privit nerabdatoare spre Adam. Deci... Nu imi va sterge memoria... Dar ce va face altceva?...
A oftat, scotandu-ma pe mine din ganduri.
- Chiar nu stiu ce sa fac.... a spus intr-un sfarsit, trecandu-si, iarasi, o mana prin par.
- O sa imi tin gura. am zis, apoi mi-am muscat buza de jos, incercand sa ma fortez sa tac.
Adevarul este ca nici eu nu sunt prea sigura de asta... Nu sunt cea mai buna actrita din toate timpurile.... Dar nici sa mi se stearga memoria nu vreau.......
Prin cuvintele mele, l-am surprins pe Adam, care a ridicat o spranceana vizibil interesat.
- Lunna... Nu stiu daca pot avea incredere in tine.... a urmat o pauza. E periculos.....
Nici eu nu stiu daca pot avea incredere in mine, dar indoiala din vocea lui m-a jignit...
- Promit. am spus, muscandu-mi, iarasi, buza, obligandu-ma sa imi tin gura.
A inchis ochii si a inspirat adanc.
- Chiar nu stiu.... a urmat o scurta pauza. Sa mergem. a spus, dar cu siguranta in voce.
Serios??? Ce l-a facut sa se razgandeasca atat de brusc????
M-a luat de mana si a pornit repede cu mine pe holuri. Cu greu tineam pasul cu el, dar parea ca nu il deranjeaza asta. Totusi, alergam in spatele lui.
Ma duce acasa.... De cat timp asteptam momentul acesta!.... In sfarsit!.... Nu pot sa cred ca e adevarat..... Dar nu pot sa inteleg ce l-a facut atat de sigur in ultima clipa... A fost foarte ciudat ca l-a lovit atat de brusc increderea in mine....
Am emotii! O sa revin la vechea mea viata! m-am bucurat. Aproape ca saream in sus de fericire, dar era imposibil in timp ce alergam. Asta chiar e o minune! Nici macar nu mi-a sters nimeni memoria! E pur si simplu perfect! Nu cred ca am avut vreodata o zi mai buna de atat...
Nici nu reusisem sa imi dau seama cand ajunsesem la masina lui Adam, in care am urcat. Mi-a aruncat o privire usor nesigura, intrebandu-ma:
- Esti pregatita?
Am dat din cap repede, pentru ca stiam ca daca imi voi desprinde buzele voi incepe sa chitai de bucurie. A inghitit in sec si a pus masina in miscare.
Eram fericita ca un copil care si-a gasit cadoul mult dorit in dimineata de Craciun. Ceea ce nu pot spune si despre Adam... Cu toate ca incerca pe cat posibil sa nu arate, avea o urma de mahnire pe chip, iar respiratia ii era incetinita si adanca. De ce pare suparat? Am facut eu ceva gresit? Ce a patit? Nu cred sa regrete faptul ca ma elibereaza.... Scapa mai degraba de o povara.... I-am facut doar probleme in tot acest timp.....
- Sper ca stii ca daca vorbesti nu o sa avem doar noi de suferit, ci si tu... a spus neluandu-si ochii de pe drum.
Am clipit derutata.
- Si tu? am intrebat nesigura.
- Da. a raspuns scurt. Si eu, si tu, si toti ceilalti...
Nu pot sa cred... Daca spun ceva, o sa sufere atatea persoane..... Doar din cauza mea.....
- O sa fii intr-o mare nebunie... Daca scapi si cel mai mic indiciu ca stii ceva, vor fi cu ochii pe tine cu totii.... Pe la emisiuni televizate, politie, doctori, psihiatri, papparazzi..... Si multi, multi altii.... Vei deveni vedeta peste noapte....... a facut o scurta pauza. Sunt sigur ca nu vrei asta.... a urmat o alta pauza. Sau nu am dreptate?...
Chiar nu ma gandeam la asta.... Am inghitit in sec. Nu vreau nimic.... Vreau doar viata mea de pana cand am fost rapita....
- Nu pot spune ca noi am duce-o mai bine.... Ne baga la racoare fara a se mai gandi.....
Am ramas socata.... Toate astea depind doar de ceea ce vorbesc eu.... De ce nu mi-a sters memoria, macar partial?..... Mi-e frica sa nu scap vreun cuvant care m-ar da de gol....
- Poate sa imi stergi, totusi, memoria? am spus nesigura, privind spre el.
- Nu. a raspuns scurt. Nu o voi face.
- De ce? am insistat.
A ras.
- Pentru ca nu vreau. a replicat sarcastic. De ce vrei asta? Aveai de gand sa spui ceva?...
Am clatinat din cap, intorcandu-mi fata spre drum. Nici macar nu m-am obosit sa ii spun sa incetineasca viteza, pentru ca stiam ca nu o va face.
- Nu. am raspuns sincera. Doar ca... Nu mai sunt atat de sigura ca o sa rezist presiunii....
Chiar nu stiu ce m-a facut sa ii spun asta, dar simteam nevoia sa ii zic.
- Ai face bine sa rezisti... Ai aflat ce se va intampla daca vorbesti....
