Nu pot sa cred ca o sa merg in sfarsit acasa. Dupa o saptamana si ceva de cand am fost rapita pur si simplu din strada. Am emotii... Si nu stiu de ce... Poate din cauza faptului ca nu am lipsit niciodata de acasa atata timp... Poate ca ma bucur ca viata mea va reveni la normal.... Poate ca nu stiu ce se va intampla mai departe.... Poate doar datorita faptului ca nu stiu cum voi reusi sa ascund cele pe care le-am aflat in acest timp....
O sa imi revad casa, tatal, prietenii, liceul, pe Emma... Cat am asteptat acest moment!... Simt fluturasi in stomac din cauza emotiilor!... Nu pot sa spun ca nu sunt fericita in momentul acesta...
Viata mea depinde doar de ceea ce voi spune si voi face... Daca ma dau de gol ca nu mi s-a sters memoria, o sa se duca totul pe apa Sambetei.... Si nu vreau asta...
- Domnisoara Lunna!
Am fost trezita din transa, atunci cand i-am auzit vocea rece a politistului. Statea de zece minute in fata mea incercand sa scoata ceva informatii din mine
- Da? am ingaimat, distrasa.
- Va intrebam daca ati putea sa incercati sa va amintiti ceva.
- Nu stiu. am spus nepasatoare. Nu pot sa imi amintesc.
Am privit spre tata, care statea alaturi de alti politisti, incercand sa caute ceva la telefonul meu mobil. Nu vor avea noroc... Nu cred ca Adam l-ar fi folosit pe timpul sederii mele acolo... Spre deosebire de mine, cand am incercat sa il sun pe Ryan....
- Orice... Chiar si cel mai mic detaliu ne-ar fi de folos....
Tipul acesta ma irita deja.... Daca i-am spus ca nu imi amintesc absolut nimic....
Am incercat sa nu cedez impulsului de a-mi arunca ochii peste cap.
- Nu. am raspuns cu fata nevinovata. Nu reusesc sa imi amintesc nimic...
El a chemat un alt politist, de grad mai mare. I-a facut un semn, de parca ar fi negat ceva.
- Ok. a spus celalalt, dupa ce m-a masurat cu privirea. O ducem la sectie...
_________________________________
Hey!!! 😏
Acesta a fost ultimul capitol. 😉 Restul vor fi in volumul 2. Cand il postez o sa va anunt pe toti!!! 😇😊😉
