De ce? De ceeee? am inceput sa tip in interiorul meu. Nu se poate sa fie adevarat. Nu! Nu!!! NU!!!!! Il urasc! Urasc pe toata lumea! Urasc faptul ca am ajuns aici! Urasc viata asta de nimic! Urasc faptul ca m-am nascut!!!... Urasc totul.
S-a oprit din a se roti in jurul meu. De obicei m-as fi intrebat daca nu a ametit, dar acum nu ma pot gandi la altceva decat la faptul ca toata lumea ma stie ca fiind moarta.
Cum a putut sa faca asta? E total ilogic... Cum as putea sa le arat tuturor ca inca traiesc? Daca a spus asa ceva inseamna ca nu are de gand sa ma elibereze prea curand...
- Ce bine suna linistea... a zis tipul, scotandu-ma din lumea gandurilor.
- De ce? am intrebat cu voce tremuratoare.
- Poftim? De ce suna bine linistea?... a facut o pauza, prefacandu-se ca gandeste. Pai nu stiu... E atat de tacuta... Spre deosebire de tine....
- De ce ai mintit? am spus la fel de incet, cu capul in pamant, neluand in seama comentariul facut.
Cu toate ca nu aveam forta sa il privesc, am putut observa ca si-a ridicat sprancenele de parca ar fi fost logic sa ma gandesc la raspunsul lui.
- Pot sa fac ce vreau si cand vreau. Nu trebuie sa iti dau tie explicatii...
- Nu o sa scapi asa usor!... i-am spus, cu ton de avertizare.
- Oh, papusico... Am scapat deja...
A facut o pauza, apoi a continuat cu dispret:
- Si... Daca mai faci ceva, o sa sfarsesti in acelasi fel in care "ai fost gasita"... Dar de data asta vei fi chiar tu acolo... sau cineva dintre oamenii dragi tie... stiu sigur cine sunt ei...
M-am cutremurat. El i-a facut semn lui Adam, care statea la doi metri de mine si ne privea. Acesta s-a apropiat de mine si-a dus mana spre mijlocul meu indemnandu-ma cu o atingere sa merg cu el, spre casa uriasa. Nu am incercat sa il opresc, doar am mers alaturi de el, urmandu-l. Nu aveam putere sa ma zbat in incercarea de a scapa, asa ca am cedat, lasandu-l sa ma duca inapoi de unde am venit. Nu imi mai pasa nimic in acel moment.
Nu mai are nici un rost sa lupt cu ei. Sunt incababila de asta... Sunt prea puternici... si periculosi...
Mi-e frica! Nu doar pentru mine, ci si pentru ceilalti...
De ce? De ce a preferat sa ma tina ostatica? Am mai auzit de disparitia fetelor, dar... dupa cateva zile apareau... Fara prea multe amintiri, dar se intorceau... Eu de ce am ramas?... Nu are nici un sens......
