A deschis usa, lasandu-ma pe mine sa intru mai intai. Am pasit in apartament, auzindu-l pe el in spatele meu. A inchis usa si a incuiat-o.
De ce face asta mereu? Stiu ca am incercat sa fug de doua ori, dar, si inainte de asta, incuia usa.
Am mers cuminte spre locul meu vesnic, pe partea de pat pe care ma asez mereu. Prima data m-a lasat Adam acolo, iar dupa, ma asezam singura ca sa nu ii stau in drum.
Am privit in jur. Pana acum nu atrasesem atentia la apartamentul acesta, dar, acum, pot doar sa spun ca e foarte bine aranjat. Se vedea ca cel ce a proiectat totul avea niste ochi de profesionist. Din podea pana la tavan totul avea culori de alb si negru. Cu toate ca ar putea fi considerat monocrom, e chiar incredibil si uimitor...
Adam a luat telefonul sau din buzunarul blugilor si a cautat ceva la el. Parea ca scrie un mesaj. Oare le scrie celor doi?
Aproape ca uitasem sa ma gandesc la ei... Ce vroiau sa spuna? Ce ar fi trebuit sa faca Adam?...
Peste mai putin de un minut, a dus telefonul acolo unde statea. Cand si-a ridicat privirea spre mine, mi-am dat seama ca ma holbam ca o proasta la el si mi-am intors rapid capul in alta directie.
S-a intors pe calcaie si a iesit din camera in care ne aflam, cand a auzit ca a primit un mesaj. Ii suna acelei persoane, am gandit deslusind soaptele slabe ale baiatului. Sunt singura, libera sa pot gandi... Cu toate ca se afla inca in apartament, camera mea era goala.
As fi vrut sa imi urmez impulsul de a ma ridica ca sa ascult ce vorbeste, dar ceva m-a oprit.
Mai bine sa raman la locul meu... O sa il supar si cine stie ce o sa imi faca.
Mi-e frica... Oare e de rau ceea ce imi ascunde? Normal ca da, toanto! mi-a raspuns in gand constiinta mea. Crezi ca o sa iti daruiasca luna de pe cer? E clar ca "Buna Ziua" ca nu o sa iti placa! De aceea si iti ascunde!!! Dar... Nu pare ca ar vrea sa imi faca rau... i-am raspuns inapoi. Ai dreptate... Pare...
Incep sa innebunesc... Ma cert cu mine insami... Trebuie sa plec de aici, si asta cat mai repede...
