Am stat asa minute in sir sau chiar ore, nici macar nu imi dau seama cat timp a trecut, nemiscata ca o statuie. Pana la urma, cand am simtit ca imi amorteste si ultimul muschi din corp, mi-am ridicat capul si l-am intors spre persoana, care dormea alaturi, pe spate, cu mainele sub cap. Avea respiratia regulata, asa ca nu mi-am facut griji in privinta ca m-ar putea vedea ca il priveam.
M-am ridicat de pe patul moale, foarte bucuroasa ca nu a scos vreun sunet.
"M-am facut cuminte instant?" Pe naiba, nici daca s-ar desface in mii de bucatele... Chiar crede ca as ceda asa usor? Niciodata!
Ma bucuram enorm ca a lasat mica lampa aprinsa pentru ca nu eram prea sigura ca as fi vazut ceva in intunericul apasator. Locul asta pare a fi un mic apartament. Sunt intr-un hotel?
Cu toate ca lumina era slaba am reusit sa ii deslusesc cateva din trasaturile sale bine conturate. Avea toti muschii fetei relaxati. Doarme dus... Avea parul usor ciufulit de la somn, iar parul de lungime medie pentru baieti era usor ondulat. Am reusit sa ma conving ca nu are mai mult de 19 ani.
Am mers spre usa apartamentului, dar, dupa cum stiam si pana acum, o incuiase inainte sa imi dezlege panza aceea de pe ochi.
Am gasit o alta usa, am intrat si am inchis cu grija usa in urma mea ca sa nu faca vreun zgomot, dar nu inainte sa arunc o privire spre el. Inca doarme.
Am gasit un intrerupator si am aprins lumina, bucuroasa ca usa e din lemn in totalitate si nu ar putea vedea ca e lumina aprinsa. E baia. Am ajuns in dreptul unei mici si simple oglinzi deasupra chiuvetei. Exact cum credeam. Aratam ca naiba. Machiajul mi s-a intins pe fata mea palida si, inca, umflata de la plans. In jurul ochilor mei era negru din cauza rimelului, imprastiat deja si pe obraji. Am deschis cu grija apa si mi-am dus mainile ca sa o strang in palmele mele. Mi-am spalat excesul de machiaj cu grija ca sa nu il imprastii pe cel care a rezistat inca. Mult mai bine... am gandit, cand am ridicat, iarasi, fata spre oglinda micuta. Am sters apa de pe fata cu bluza mea roz, nu voiam sa ma ating de prea multe lucruri ce apartin acestui loc.
Am stins inapoi lumina din baie si am iesit la fel de incet cum am intrat. Multumesc lui Dumnezeu ca nu s-a trezit, iar respiratia lui e la fel de regulata ca pana acum.
Am mers incet spre masa la care a stat el pana a se culca si am gasit ceva ce semana a plan al unei case. La sigur nu m-ar ajuta pe mine... Nu prea arata ca drumul pe care m-a adus tipul adormit. Alaturi de schita era o vaza in care se afla un trandafir rosu foarte frumos si lampa de masa.
Langa patul pe care dormea era un mic dulapior, care era inalt pana l-a nivelul marginii patului. M-am apropiat incet si am vazut acolo un telefon negru, o sticluta cu niste pastile colorate si Aleluia!!! un inel ce tinea vreo cinci chei. Una din ele ar trebui sa deschida usa apartamentului astuia blestemat.
Am mers cu grija spre usa fara sa scot vreun sunet cu cele cinci chei din mana mea.
Asta nu ar putea fi pentru ca e usa unei masini... astea doua nu ar intra in broasca pentru ca sunt mai mari... Ok... Mi-au mai ramas doar doua posibilitati. Trebuie sa fie una din ele, caci de altfel...
Trebuie sa ma misc fara sunete. Nu imi pot permite sa fiu prinsa cand sunt atat de aproape de scapare...
Am incercat sa introduc prima cheie in broasca cu mainile tremurande. Te rog, te rog! m-am implorat, dar nu a intrat.
Am auzit o miscare si nu am rezistat fara sa imi intorc capul spre sursa sunetului. Nu te trezi! Te implor!!! S-a intors spre locul, in care ar fi trebuit sa ma aflu eu, si a cautat incet pe pat.
Ma misc repede si ies! M-am intors repede inapoi spre usa si am privit spre singura posibilitate de a scapa. Am introdus ingrijorata cheia in usa si, Multumesc Cerului!, a intrat si am descuiat.
Am apasat pe clanta, intorcandu-mi capul spre tipul adormit. Se foia incet prin pat. Am reusit sa il aud ca mormaie ceva cu voce ragusita si pot sa jur ca a deschis putin ochii...
Fugi! Acum sau niciodata! am gandit incepand sa alerg pe holul mare intr-o directie pe care nici macar eu nu o stiam.
