Am amutit. Poftim??? aproape ca am tipat. Nu vorbeste serios... Sa-mi stearga memoria???... Si cum naiba ar trebui sa faca asta? Ma ingrozesc, doar gandindu-ma... m-am cutremurat. Doar nu va lua un burete si ma va sterge pe creier.... Sper....
Nu mai are rost sa ma gandesc ca e o gluma... E mult prea serios... Nici macar cel mai mare actor nu ar putea sa tina atat de mult cu glumele.... De asta mi-e frica.....
Am inghitit in sec, neputand sa vorbesc. Nu poate... Nu cred.... Am clatinat din cap, incercand sa ma gandesc la altceva. Nu pot... Nu imi ies din minte cuvintele lui..... "Ca sa pot face asta, trebuie sa iti sterg memoria"... De ce vrea sa imi faca asta?....
- Lunna.... dar, iarasi, l-am intrerupt, refuzand sa il ascult.
- Nu! am tipat, facandu-l sa taca de surprindere. Lasa-ma in pace! Nici sa nu te gandesti sa te apropii de mine!!! am zbierat ca o apucata.
M-a privit cu ochii mari si nu dadea nici o dovada ca ar dori sa faca ceva. Asta m-a speriat si mai mult.
- Dar... a inceput si a ridicat usor mana ca sa ma calmeze.
- Daca faci un pas spre mine, o sa tip!!! am urlat ingrozita. Nu o sa imi faci absolut nimic si o sa te indepartezi chiar in clipa asta de mine!!! Te avertizez!!!... am zis, ridicand un deget in aer chiar in fata lui.
M-a privit ferm si a facut un pas in spate.
- Uite asa... am spus incet. Unde e cutia? am intrebat, observand brusc lipsa ei.
Mi-a aratat din priviri ca e in cealalta camera, iar eu am vazut-o pe podeaua din sufragerie. Bine ca a lasat-o acolo.... am respirat usurata. Chiar ma ingrozeste ceea ce ar putea contine...
- Lunna...?... a spus aproape neauzit. Acum ma asculti si pe mine? a intrebat ferm pentru ca ar fi existat posibilitatea sa incep, iarasi, sa tip.
Ii e teama ca m-ar speria si mai mult?... Nu cred.... Nu as putea sa fiu mai inspaimantata de atat..... Inima mea e de marimea unui purice acum, iar pulsul a luat-o la sanatoasa demult......
L-am privit nesigura, incercand sa prind usor la curaj. O injectie... Poate nu ar fi atat de rau.... Am inchis ochii incercand sa ma resemnez cu ideia. Injectia nu o sa fie, dar consecintele ei.... Nu..... Chiar nu pot......
Dar.... Doar asa pot merge acasa..... Am inghitit in sec. Dar nu o sa imi amintesc nimic.... Nu vreau!... Chiar nu vreau sa mi se stearga memoria.....
In capul meu avea loc un razboi intre doua lumi.
- Nu vreau sa mi se stearga nici un fel de memorie. am spus incapatanata. Lasa-ma...
Si-a strans buzele intr-o linie dreapta, apoi a respirat adanc.
- Dar nici macar nu ma asculti ce vreau sa iti spun... a zis de parca m-ar fi rugat.
- Pentru ca refuz aceasta oferta. am spus sigura pe mine. Mai bine omoara-ma...
Si-a dat ochii peste cap.
- Tu chiar nu asculti niciodata, nu? m-a intrebat, nemaiputand suporta comportamentul meu infantil. Nu intelegi ca nu mai ai timp???
Uitasem ca are un interval in care trebuie sa scape de mine...
- Ne intelegem asa: vorbesc eu un singur minut, iar - dupa - tu poti sa spui orice vrei, cat vrei si cum vrei. Clar? m-a intrebat cu seriozitate, incercand sa imi explice ca unui copil de doi ani.
Am dat din cap, cu toate ca nu doream sa aflu ceea ce va spune el. Mi-e frica... A oftat, de parca mi-ar fi multumit ca am acceptat sa vorbeasca.
- Sa iti explic cat mai scurt. am inspirat adanc, asteptand lamurirea lui. Nu o sa iti sterg memoria, asa ca stai linistita...
Poftim???? Dar spunea..... Nu mai inteleg absolut nimic.....
- De ce? am intervenit fara sa imi dau seama.
S-a incruntat usor.
- Ai spus ca ma asculti.... mi-a zis dojenitor. M-am gandit putin... Chestia cu care ar fi trebuit sa o fac este un fel de drog. In mod normal se foloseste cate putin, pentru ca nu are nimeni prea multa informatie de uitat. a facut o scurta pauza. In cazul tau... E ceva mai periculos... Are de sters mai multe din mintea ta. Logic ar trebui sa iti injectez mai mult drog. Aici apare problema... Daca e folosit in exces te poate baga in coma sau chiar sa te ucida....
- Nu asta vrei? m-a luat gura de dinainte.
S-a incruntat in semn de repros.
- Lunna, vorbesc serios...
Am inghitit in sec.
- Scuze... am mormait.
- Dar sa te las asa e mult prea periculos pentru noi toti. a spus cu regret. Si nu stiu ce sa fac...
Si-a trecut mainile prin par nervos.
- Stii prea mult.... a zis ca pentru el.
Am inghitit in sec.
- Deci... am spus pe jumatate de glas. Este doar un lucru de facut. m-a privit vizibil curios la ceea ce urma sa zic. Sa ma omori.
Si-a dat ochii peste cap si a respirat adanc ca sa nu isi piarda cumpatul.
- Iti arde de glume... a spus, eu devenind deja insuportabila. Ti-am spus deja ca nu te omor, asa ca nu mai spera la asta... a continuat printre dinti, uitandu-se in alta directie.
Cred ca l-am exasperat deja... Gata, nu mai pomenesc de asta....
- Atunci... Ce vei face?
