Capitolul 43

13.1K 728 154
                                    

- Ce cauti tu aici?! am tipat speriata.

A ras infundat, ingrozindu-ma pana la moarte.

- De ce esti atat de surprinsa? a intrebat demonstrativ, venind mai aproape de mine.

Mi-am pierdut darul vorbirii. Chiar si asa, am reusit sa murmur.

- Pleaca... Te rog...

Am ajuns la mila lui? Unde sa fug? Stiu ca i-am spus lui Adam ca o sa stau aici si nu o sa fac nimic "prostesc", dar asta e o urgenta... Si devine tot mai presanta...

- Nu. a raspuns scurt. De ce as face-o?

- O sa... O sa... am inceput sa spun, dar nu aveam idee ce.

A ras sarcastic.

- Ce o sa faci, papusa? a intrebat, venind tot mai aproape.

La naiba! Nici eu nu stiu... Mi-a inghetat corpul si nu ma mai pot misca...

- O sa tip!!! am spus hotarata.

A mimat surprinderea, pentru ca, doua secunde mai tarziu, sa imi spuna in bataie de joc.

- Si ce? a urmat o pauza. Ce te astepti ca se va intampla? O sa vina cineva sa te salveze? a ras sarcastic. Imi pare rau ca iti distrug sperantele...

Cand am simtit ca sunt incoltita, mi-am pus toata puterea in picioare si mi-am facut avant, incercand sa ma indepartez, cat puteam eu de mult, de gorila care se apropia de mine. Am sarit in cealalta parte a camerei, iar el a parut uimit de tentativa mea de a scapa.

- Imi place cand nu va lasati asa usor... a zis ranjind, continuand sa vina spre mine.

- Pleaca! Nu ai ce cauta aici! am tipat isterica.

Nu poate sa vina aici pur si simplu!

- Ce vrei de la mine? am tipat iarasi.

A ras sarcastic, din nou.

- Pe tine... a spus simplu.

- Pe mine? Eu nu vreau! i-am tipat, dorind sa par increzatoare.

A ridicat capul privindu-ma de sus depreciativ.

- Nimeni nu te-a intrebat daca vrei, papusa...

Am trecut pe langa el, cand am simtit, din nou, ca e prea aproape de mine.

- Nu-mi spune asa. i-am reprosat.

Cu toate ca si-a facut un obicei din a-mi spune astfel, inca nu imi place...

- Vreau sa iti spun asa. Crezi ca ii pasa cuiva de tine sau de ceea ce crezi tu? m-a intrebat demonstrativ.

L-am privit cu ura. Nici eu nu mai cred asta acum...

M-a ajuns din urma cu doar cativa pasi. Am facut cateva calcule in minte si am ajuns la concluzia ca, dintr-o suflare, as putea ajunge la usa, sa ies. O sa ma ascund undeva si o sa astept sa ma gaseasca Adam, cum o face mereu...

Am facut un pas ca sa fac ceea ce mi-am propus, dar el si-a dat seama ce urmaream si m-a prins cu mainile lui mari, distrugandu-mi sansa de a scapa.

La naiba!!!

- Da-mi drumul! am tipat la el. Ma doare!!!

Cred ca o am niste vanatai uriase la cum ma strange.

- Nu. a raspuns simplu cu ton batjocoritor. Care ar mai fi hazul?

Ii puteam simti respiratia atat de aproape de mine. Ma zbateam ca un peste pe uscat, cand nu am mai simtit podeaua sub picioare, iar eu eram ridicata pe sus.

Ce sa fac? Nu am prea multe posibilitati...

- Adam!!! am strigat, lovindu-l pe Kyle cu mainile si picioarele, dar nu reuseam decat sa-l amuz si mai mult. Adam!!!!!!!

Speram sa ma auda cineva, oricine...

- Nu o sa te salveze nimeni, papusa. Ti-am spus ca nu-i pasa nimanui.

Am icnit cand m-a aruncat violent pe pat, tintuindu-ma in loc cu mainile sale. Atat mi-a fost...

- Adam!!!!!!!!! am tipat inca o data. Adam, ajuta-ma!!!!!!!!!

A ras iarasi.

- Adam!!!!!!!!!!!!

Cu toate ca ma tinea, oricum ma zbateam. Nu o sa stau sa-l las pe el sa ma abuzeze...

- Adam!!!!!!!!!!!!!!!!

- Nu o sa vina, papusa... E prea ocupat pentru tine....

O, nu!!!! Daca nu vine???

- Adam!!!!!!!! am mai tipat o data cand am simtit ca incepe sa ma sarute pe gat si sa coboare incet, incet, mai jos. Lasa-ma in pace, nenorocitule!

Mi-am intors capul pe o parte, incercand sa ma trezesc din acest cosmar, si mi-am inchis ochii. O lacrima mi-a coborat usor pe obraz, nemaiputand sa o retin.

Nu ma mai puteam misca sub greutatea sa, iar lui ii placea sa ma simta atat de slaba.

Am tresarit de fericire cand am auzit vocea de care mi-era atat de dor acum...

- Da-te jos de pe ea, Kyle...

AleasaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum