A inghitit in sec. Ma cam saturasem sa-l astept sa spuna ceva, asa ca am insistat.
- Ai de gand sa vorbesti? am intrebat cu ton neutru.
A oftat.
- Ce ti-a spus Ryan despre acest cuvant? De ce crezi ca e un cod? m-a intrebat, refuzand sa raspunda direct.
- Doar spune-mi ce inseamna... am spus afisand aceeasi masca nepasatoare pe fata.
- Nu are nici o semnificatie. mi-a spus, dar, din vocea sa, am inteles ca imi ascunde ceva.
- De ce ma minti? am intrebat, intorcandu-ma ca sa il privesc in ochii aceia negri, care, pe timp de noapte, aratau mult mai intunecati. Urasc persoanele care ma mint in fata...
A parut intimidat de cuvintele mele, pentru ca a intors privirea in alta parte.
- De ce "papusa"? De ce nu mi se spune altfel? De ce? l-am repezit. Trebuie sa aiba vreo semnificatie... am zis fara glas.
Mi-a aruncat o privire prin care mi-a aratat ca regreta. Nu vrea sa vorbeasca... Stiam eu... Nu o sa imi spuna niciodata...
Mi-am strans buzele intr-o linie dreapta. Nu trebuia sa am incredere in el... Am fost o proasta pentru faptul ca l-am crezut...
- Scuze... a soptit.
Nu i-am dat atentie cuvintelor lui, dar i-am spus.
- Trebuia sa stiu ca asa vei face... Mereu imi ascunzi lucruri ce, culmea, sunt despre mine...
Cred ca a simtit sentimentul de vinovatie, pentru ca, dupa ce a tras adanc aer in piept, mi-a explicat.
- Uite, cuvantul "papusa" inseamna doar ca esti in colectivul de fete care au ajuns la noi.
Nu e totul... E nervos... Stresat... Nu isi poate gasi locul... Se joaca cu degetele.... Inca imi ascunde lucruri... Se vede dupa cum se comporta....
- Si ce e rau in asta? am intrebat neinduplecata.
A inghitit in sec.
- Nimic.
Mi-am strans buzele, iarasi.
- Iarasi ma minti... am spus deranjata.
- Ba nu! Ce te face sa crezi asta??? a sarit sa spuna.
- In primul rand, nervozitatea de care ai dat dovada prin aceasta reactie... Doar cineva nervos ar vorbi asa repezit.
M-a privit usor speriat.
- Stii psihologie???
- Nu sunt specialista, dar stiu destule ca sa recunosc o persoana care ascunde ceva... am raspuns serioasa.
Tata m-a invatat unele semne clare din comportamentul oamenilor ca sa le recunosc. Un avocat bun este obligat sa le cunoasca.
Si-a incordat maxilarul.
- Deci? am intrebat neutra.
- De unde ti-a venit ideea ca e ceva rau? m-a intrebat, incercand sa schimbe, iarasi, subiectul.
Am oftat plictisita, dandu-mi ochii peste cap.
- Pentru ca daca nu ar fi ceva ce m-ar deranja, ai fi spus-o demult....
