Capitolul 21

17K 815 31
                                    

M-am incruntat, dorind sa inteleg despre ce vorbesc cei trei baieti.

Despre mine, asta-i sigur... Dar vreau mai multe detalii!... cred... Am inceput sa ascult cu mai mare atentie ce vorbeau ei.

- E atat de buna precum arata? a intrebat roscatul, privindu-ma, ranjind pervers, si am zarit cum si-a muscat buza de jos, de parca ar fi vrut sa isi alunge acest gand.

Trebuie sa stau departe de pistruiatul acesta... are numai ganduri murdare...

- Umm... Mda.... Nu.... s-a balbait Adam. Nu stiu... a spus de parca ar fi cedat.

Cei doi au facut ochii cat cepele. La ce se refera?

- Vorbesti serios??? a zis surprins baiatul cu pielea de culoare mai inchisa.

- Ce mai astepti??? a intrebat si roscatul.

Adam si-a strans buzele intr-o linie dreapta si ii privea de parca i-ar ruga sa taca. Ascunde ceva... Si nu ii place ce zic cei doi... Cred ca nu doreste sa poarte aceasta discutie de fata cu mine...

Mi-am eliberat stransoarea din jurul bratului sau, ca sa ii pot vedea mimica fetei. Era usor incruntat de parca ar vrea sa dispara, iar cu buzele inca stranse. Cred ca mi-a citit gandurile, caci le-a spus celor doi:

- Noi... Ar trebui sa plecam... Ne vedem mai tarziu...

Le-a aruncat o privire plina de subinteles celor doi, iar eu inca nu pricepeam ce se petrece. Sa plecam? Vreau sa stiu la ce se refera prietenii lui Adam si ce ar vrea sa ascunda el legat de mine...

Am vazut reactia vulpoiului aceluia, ca a ridicat o spranceana vrand sa inteleaga, dar cel de alaturi doar a incuviintat.

Adam m-a luat de incheietura si a inceput sa mearga, luandu-ma si pe mine dupa el. Nu am spus nimic si nu am incercat sa scap din stransoarea lui. Doar meditam la putina informatie pe care am aflat-o intamplator. Tipii aceia din spatele nostru taceau, de parca ar fi asteptat sa disparem din raza lor vizuala ca sa poata comunica fara martori.

Ce ar putea sa fi spus roscatul ca sa nu-i convina lui Adam? m-am intrebat. Ranjetul acela pervers imi ramanea in fata ochilor, cu toate ca ne indepartasem, cu mult timp in urma, de el. Nu e posibil!!!... am clatinat capul ca sa imi alung acel gand. Sau este...

Uh!!! E atat de enervant sa nu stii ce se petrece in jurul tau!

Sa ma gandesc la ceea ce stiu deja:
1. "Sunt atat de buna precum arat" Ce ar vrea sa insemne asta?
2. "Ce mai asteapta" Pe asta chiar nu o inteleg...
3. Surprinderea de pe chipul lor a fost mult prea mare cand a inceput sa se balbaie Adam. Nu ar putea sa nu reprezinte nimic...
4. Ranjetul lor cand ne-au vazut pentru prima data pe hol nu imi lasa niste ganduri prea frumoase... Sa nu mai precizez ca zambetul lor era pervers cand vorbeau....
5. "Papusa" Din ce cauza mi se spune astfel?... Asa imi zicea cel care mi-a vorbit prima data si imi zice si roscatul acesta...
6. Adam nu vrea ca eu sa aflu despre asta... Asta ma duce la ideia ca nu mi-ar placea... Ceea ce ma face sa reflectez asupra lui:
7. Tot ce se face este legat de el... De parca ar fi stapanul meu...

Intuitia imi spune ca nu e de bine... Simt ca nu pot rezolva un puzzle foarte usor.

Am fost intrerupta din gandurile mele cand el s-a oprit din mers, scotocind in buzunarul blugilor sai, eu dandu-mi seama ca am ajuns la usa camerei sale.

Atat de repede? Fiind blocata in meditatie nici nu observasem cand a trecut timpul.

AleasaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum