Am pasit nesigura spre mijlocul camerei, inspre Adam. Se pare ca nu m-a auzit... am gandit bucurandu-ma. Daca ar fi facut-o, demult m-ar fi trimis la locul meu...
Mi-am pus toata increderea in mine si, cu toate ca nu era prea multa, am prins putin la curaj. Am mers simplu si m-am asezat alaturi de el pe sofa. M-a privit nepasator, dar am putut observa si putina surprindere pe chipul sau.
Nu mi-a spus nimic, indreptandu-si atentia spre televizor. Cel putin nu m-a alungat... Deja e bine... am gandit. Am inghitit sec si m-am dat usor mai aproape de el. M-am agatat de mana lui si mi-am asezat capul pe umarul sau. A respirat adanc, dar nu parea ca ar fi facut-o cu ura sau dispret. Am privit spre televizor, stand lipita de el.
Si-a asezat mana pe piciorul meu, facandu-ma sa tresar. Pare ca mi-ar spune sa vin mai aproape. Sa inteleg ca mi-a permis?... am gandit simtind ca i se iveste un zambet vag pe chip.
- Imi pare rau... am soptit, implorandu-l din priviri.
A tacut pret de cateva clipe, iar eu am crezut ca nu m-a auzit. Dar mi-a raspuns la fel de incet, privindu-ma de parca mi-ar fi acceptat scuzele.
- Nu ai nici o vina. mi-a soptit, apoi a depus un sarut in parul meu.
Am facut o pauza, surprinsa de gestul lui.
- Dar... am inceput sa ii explic, dar m-a intrerupt.
- Nici un dar.... Ti-am spus deja ca nu esti vinovata cu nimic, asa ca inceteaza cu scuzele... mi-a zis serios.
Am inghitit in sec. De ce imi spune ca nu-s vinovata, daca sunt doar eu vinovata?...
Totusi, am cedat. Nu vreau sa-l supar iarasi... Am tacut, iar el a facut acelasi lucru, stand ambii si privind filmul ce se dirula la TV.
Eram atat de aproape de el, incat ii simteam respiratia in parul meu si ii inspiram parfumul lui atat de placut.
Oare ce i-o fi cerut tipul acela sa faca? De ce nu vrea sa imi spuna? Doar din cauza mea trebuie sa sufere... Nu-mi place sa vad oameni suferind... mai ales din cauza mea....
Dupa un timp, filmul s-a sfarsit, iar Adam a stins televizorul. Eu, instinctiv, l-am eliberat din stransoare, el, ridicandu-se in picioare.
- Trebuie sa plec... mi-a spus intr-un oftat.
Am inghitit sec.
- Te duci la el, iarasi? am intrebat, fiindu-mi mila de el.
Si-a dat seama imediat despre cine vorbeam si a aprobat din priviri. L-a chemat iarasi... Oare ce mai vrea de la Adam? Ce n-as da sa aflu...
- Imi pare rau... i-am mai spus o data, cu toate ca mi-a zis sa n-o fac. E numai vina mea... Scuze... Daca nu as fi fost eu, tu.... am spus uitand sa respir, dar m-a intrerupt, iarasi.
- Lunna! mi-a spus cu ton de avertizare, incruntandu-se usor. Termina! Ce-am spus eu mai devreme? m-a intrebat acuzator.
Am inghitit sec, iarasi, incercand sa ma fac cat mai mica cu putinta. Nu imi place cand ma priveste asa....
- Sa nu imi mai cer scuze...
A clatinat din cap, oarecum multumit de raspunsul meu.
- Atunci de ce faci asta?... a continuat sa intrebe.
- Scuze... am soptit, strangandu-mi buzele.
A zambit ironic.
- Ok. Eu o sa plec acum. mi-a raspuns scurt.
Am respirat adanc. O sa raman iarasi singura... am spus cu regret. Daca se intampla iarasi ceva? Daca o sa fiu singura atunci?
- Nu-ti face griji, nu o sa mai vina nimeni aici. mi-a spus de parca mi-ar fi citit gandurile, apoi a iesit, incuind usa in urma sa.
Imi tot spune ca nu-s vinovata... Oare chiar tine la mine?...
