Am ramas fara suflu, simtindu-ma ca o caprioara in mijlocul unei haite de lupi. Stateam paralizata cu spatele pe usa, nemaiputand sa ma misc. Am reusit sa observ ca si cei din camera, in care ma aflam, erau putin socati. Aproape ca am icnit, cand unul din ei s-a ridicat ca un pradator, pasind spre mine cu un ranjet larg pe chip. Nu se poate! Nu pot sa cred ca m-am dat de gol de una singura! La naiba!!!
Nu imi puteam pune in functiune nici macar un deget. Nu aveam destul aer in aceasta camera... L-am vazut ca se apropia cu pasi lini, dar siguri. Tremuram ca varga cand mi-am dat seama de gravitatea situatiei mele. M-am simtit pusa la colt, cand era la doar un pas distanta de mine si si-a dus mana in partea stanga a taliei mele. L-am auzit ca a incuiat usa, astfel, ducandu-se orice urma de scapare a mea din camera asta, si scotand cheia cu grija din usa, cu acelasi ranjet pe chip. Si-a dus mana mare si a sprijinit-o de usa de care eram lipita.
- Pe cine avem noi aici? a intrebat tipul, dar nu a asteptat un raspuns. Ah, da... E chiar piticania lui Adam...
A ras, ceilalti chicotind si ei. Nu sunt o piticanie!... Si nu apartin nimanui!... Pot sa jur ca am mai auzit vocea asta. Cred ca a fost in camera cu cel ce ma tot numea "papusa"...
A dus mana libera spre buzunarul din spatele blugilor sai, scotand un telefon, formand un numar, apoi punandu-l la ureche. A pus pe difuzor ca sa auda toti din camera plus eu. Mie mi-a facut semn sa ma asez pe unul din scaunele din camera si am facut-o din frica. Cine stie ce e in mintea lui... Cu acelasi ranjet pe chip, a ascultat cele doua bipuri si, intr-un final, celalalt a ridicat receptorul.
- Ce vrei? s-a rastit o voce in telefon.
Tipul de la care am fugit! S-a zis cu evadarea mea ...
- Buna... Adam... i-a spus cu o voce de invingator.
- Te-am intrebat ce vrei, Kyle! aproape ca a tipat.
E nervos... deoarece nu ma gaseste.
- Voiam sa iti spun o poveste, ca sa adormi mai bine...
- Kyle... a inceput sa vorbeasca vocea din telefon.
- Doar asculta. Nu pot sa nu ti-o spun, e prea amuzanta. l-a intrerupt tipul de langa mine. Eram in camera de biliard si jucam. Dar nu hotarasem,un lucru foarte important... Care va fi premiul castigatorului. Ce tot indruga??? Cand colo... a facut o pauza. Ce crezi ca a intrat peste noi?
- Creierul tau pierdut cu mult timp in urma? i s-a spus sarcastic.
Cineva din camera a chicotit, dar acesta nu i-a dat atentie.
- Nu fi idiot... i-a raspuns triumfator. A intrat chiar premiul... a privit spre mine cu ochii de un verde spalacit. Culoarea aceasta nici nu s-ar putea numi verde... Frumos impachetat, de culoare roz. a continuat el.
Premiul lui sunt... eu?... Bluza mea este roz...
Mi-am imaginat ca celalalt si-a dat ochii peste cap, pentru ca a urmat o scurta pauza.
- Ce ai fumat? l-am auzit, intreband. Sa stii ca nu am timp pentru povestile tale inventate...
- De ce? a spus tipul de langa mine, Kyle, cu o voce ce voia sa para jignit.
Celalalt, adica Adam, a oftat zgomotos.
- Pentru ca am problemele mele si chiar nu ma intereseaza ce fel de ierburi iti creeaza prostiile astea in cap. a zis dezgustat Adam.
- Ok, scuza-ma. a vorbit Kyle. Dar credeam ca te intereseaza faptul ca "problema" ta a ajuns la mine si trebuie sa vii in sala de biliard sa o iei... a facut o pauza. De nu?... Sa stii ca abia astept sa ii scot ambalajul asta dragut... a ras pervers.
Adam a pus toate detaliile cap la cap, dandu-si seama la ce se referea Kyle.
- Cum??? aproape ca a tipat celalalt in telefon. La naiba!...
- Daca nu esti aici in cinci minute, sa stii ca nu o sa iti mai vezi "problema", iar eu o sa ma bucur de premiul meu...
- Ok, vin acum... a spus Adam. Dar sa nu te puna dracul sa o atingi macar cu un deget... a zis dur.
- Nici o problema. Cu degetul nu pot, dar cu intreaga mana - da... a ras pervers. Tic tac tic tac, Adam! Timpul trece repede.
Am inghitit in sec. S-a zis cu mine...
