A respirat adanc pentru a mia oara. Trage de timp...
- Ryan ti-a spus ceva, nu? a intrebat, fiind deja enervant.
Mi-am dat ochii peste cap.
- De ce trebuie sa fie si Ryan in discutia asta? Te-am intrebat altceva.... am spus plictisita deja. Dar... am ezitat. Se vede ca nu te grabesti sa raspunzi....
Si-a trecut mana prin par.
- Doar ca... Nu pot sa inteleg ce te-a intors atat de rau impotriva mea...
- Nu suport sa fiu luata de proasta.... Iar voi toti asta faceti....
Ma exaspereaza deja!... De ce nu vrea sa imi raspunda odata si odata?... Va scapa si el de mine, si eu de intrebarile ce imi tot dau tarcoale.
A inghitit in sec.
- Nu e vorba ca te ia cineva de proasta, Lunna... Numai ca.... a ezitat. Nu e timpul sa afli chiar totul....
Mi-am incrucisat bratele la piept suparata. Nici nu mai voiam sa ma uit la el.
- Cand o sa fie timpul? am intrebat, lasandu-l confuz de reactia mea. Vreau sa stiu cand o sa te saturi sa ma mai minti atat...
Si-a trecut mana prin par.
- Iti voi spune atunci cand vei intelege. Ceea ce, pe moment, e imposibil...
Am oftat, cedand.
- Nu ma subestima... Stiu mai mult decat spun, gandesc mai mult decat zic si observ mai mult decat iti dai tu seama....
Nu a mai raspuns. A tras adanc aer in piept si a pus masina in miscare. Nici unul dintre noi nu a scos un alt cuvant. Pana cand am deschis eu gura.
- Te rog sa incetinesti... i-am spus cu voce joasa.
- De ce? m-a intrebat de parca nu ar fi fost logic.
- Pentru ca masina are prea mare viteza. Nu stiu cum tu, dar eu nu vreau sa mor inca...
Dorind sa imi faca in ciuda, a apasat pe acceleratie.
- Adam! Te rog... am spus imploratoare.
A ras ironic, incetinind pana la viteza cu care mergeam inainte sa vorbesc eu.
Nu o sa ma asculte niciodata... Mai bine cedez decat sa imi bat gura degeaba...
Cand am ajuns inapoi de unde am pornit, l-am auzit pe Adam injurand, ca pentru sine. Am cautat cu privirea si l-am vazut pe Seful lor. Imi amintesc ca prietenul lui Adam i-a spus pe nume, dar nu l-am memorat. Se uita incoace....
Poate nu ne va recunoaste... Nu vreau sa ii fac iarasi probleme lui Adam... Oricum... Masinile din parcarea aceea sunt toate la fel.... Nici Adam nu parea prea incantat de vederea lui. Tipul ne-a privit nu mai mult de zece secunde, apoi s-a intors pe calcaie si s-a indreptat incetisor spre intrarea in cladire.
Am respirat usurata, dar baiatul de langa mine tot era incordat. Probabil de la faptul ca avea si pana acum probleme cu tipul acela... Si toate din cauza mea...
Serios... Care sunt sansele sa fi recunoscut masina asta? Toate erau identice....
Aveam impresia ca Adam stie mai multe decat stiu eu - ca intotdeauna, de altfel - , pentru ca si-a strans buzele intr-o linie, ramas inca pe ganduri.
De ce e atat de incordat?... A inghitit sec inainte sa intram cu masina in parcarea subterana a cladirii. A asezat-o pe locul unde era inainte sa o ia el. Mi-am scos centura cand am vazut ca o face si el si am coborat din automobil. Am tresarit cand am vazut cine se apropia de noi.
La naiba!!!!
