Am privit spre ceasul mic de pe noptiera. Unde o fi Adam? A plecat de mai mult de jumatate de ora, iar eu nu imi pot gasi locul de atunci...
Nu stiu de ce ma simt atat de tensionata... Poate pentru ca ma simt vinovata ca Adam va avea de suferit din cauza mea... Urasc senzatia de vinovatie... Cu toate ca eu nu am facut nimic, iar el nu vrea sa imi spuna, simt ca e doar vina mea pentru ca Adam l-a batut pe Kyle...
Dupa cum a reactionat, am inteles ca stia ce o sa se intample in astfel de cazuri... Atunci cand i s-a spus ca il cauta sefu', iar el a raspuns atat de simplu "Mi-am dat seama...", imi demonstreaza clar asta...
Atunci de ce nu l-a alungat pe Kyle, pur si simplu, dar a sarit la bataie? Stia ca va avea de suportat consecintele... De ce a facut-o?...
Am auzit cheia ca a intrat in broasca usii si m-am dus direct spre usa. A intrat in apartament cu fata usor incruntata.
- E de rau? l-am intrebat ingrijorata.
Nici macar nu stiu de unde vine ingrijorarea asta indreptata spre un tip despre care nu stiu absolut nimic.
Mi-a aruncat o privire ce imi spunea sa tac si sa stau departe, strangandu-si buzele intr-o linie, apoi a trecut pe langa mine fara ca sa spuna ceva.
E suparat pe mine? Ce i-am facut eu rau??? El e cel care sare la bataie cu pumnii... Eu nu i-am spus sa-l bata mar pe Kyle.... A facut-o fara ca sa i se spuna... am gandit suparata. Chiar nu e corect ceea ce face... Eu imi fac griji, iar el nici macar nu imi da atentie.....
M-am dus pe patul din dormitor, culcandu-ma si meditand asupra lui Adam. Oare ce i s-a spus sa faca? Dupa cum arata, cred ca e ceva ce nu ii place. Nu ar avea rost sa fie pedepsit cu ceea ce ii place.
Am auzit niste sunete, semn ca a deschis televizorul. De ce nu vrea sa vorbeasca cu mine? M-am saturat sa tot aud "Nu conteaza" sau "Nu e treaba ta" mereu...
Vreau sa stiu un singur lucru. Cum de m-a auzit atunci cand strigam dupa ajutor, cand era si Kyle? El parea ca e sigur de faptul ca Adam nu va veni. Se pare ca pana si Kyle stie ce facea Adam si unde era el atunci... Cum a reusit sa vina?
Tot incerc sa ma pun in ipostaza in care este el acum, dar, oricum nu as intoarce-o, din oricare unghi as privi-o, pare sa fie mereu de rau...
M-am ridicat de pe pat si m-am dus spre sufragerie, unde era si Adam. M-am oprit in dreptul usii, incercat sa ma fac cat mai putin auzita. Statea pe sofa si privea un film de actiune. Ceva imi spunea ca filmul juca rolul de a face zgomot pe fundal, pentru ca nu cred ca as fi prea interesata de televizor cand as fi atat de suparata.
Nu stiu de ce, dar simteam nevoia sa merg la el si sa ii cer scuze. Scuze pentru ca i-am fost o povara in toata perioada asta cat am stat aici, pentru ca am incercat sa fug, pentru ca are acum probleme din cauza mea...
Nu cred ca ii arde prea mult de mine acum, dar, chiar daca o sa regret ca m-a alungat de langa el inca o data, o sa merg sa incerc sa ii alin suferinta cumva... Senzatia asta de vinovatie nu ma lasa in pace nicidecum...
