Capitolul 27

15.6K 454 47
                                    

    Diminețile sunt obositoare, chiar daca abia te trezești.

Alarma asta tâmpită îmi suna în continuu, iar eu ma ridic cu cea mai mare lene din pat.

Ma duc spre baie și ma spal pe fata, pe dinți și îmi pieptăn parul, apoi aplic 2 pufuri de parfum pe pielea gatului meu.

Ies din baie și ma duc sa ma îmbrac cu ceva lejer: un hanorac(pentru a nu mi se vedea vânătăile de aseară), pantaloni scurți de blugi(pentru ca e cald afara, iar rănile de pe picioare nu sunt atât de evidente) și o pereche de tenisi albi.

Îmi iau ghiozdanul făcut de Jennifer și cobor în bucătărie de unde imi iau un mar și plec spre școală

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Îmi iau ghiozdanul făcut de Jennifer și cobor în bucătărie de unde imi iau un mar și plec spre școală.

Întru înăuntrul clădirii pline cu elevi și vad o grămadă de priviri ațintite spre mine acompaniate de râsete. Am ceva pe fata?

Merg mai încolo și vad... Un afiș cu mine în clasa a5a? Oh, nu! Cine a făcut asta? În a 5a aveam aparat dentar, ochelari și mai mereu purtam codite. Aratam patetic! De parca acum nu arati!

Încep din disperare sa smulg afișele de pe pereți și simt ceva ud cum se scurge pe mine.

Kira!

Ea tocmai a aruncat în gunoiul de lângă mine un suc astfel încât sa ma murdăresc și eu. Scârbos!

'Oh, ți-ai murdărit bluzița luata din coșulețul de gunoi?' întreabă Kira acompaniata de rasul elevilor care se apropiau sa vadă cum Kira ma umilește.

'Of, nu fi tristuta! Într-o luna de munca faci tu bani de o bluza second-hand noua.' spune ea.

Îmi lipește un afiș cu poza mea dintr a 5a pe frunte și ma plesnește peste cu palma ei. Apoi se întoarce și vrea sa plece glorioasa.

Îmi iau afișul de pe frunte, îl mototolesc și i l arunc în cap. Simt cum prezenta elevilor este din ce în ce mai mare.

Kira se întoarce și se uita la mine cu ura.

'Mai, mai... Tupeista... Dar tot un gunoi ești! Nu ai dreptul sa ma atingi, sarantoaco!' spune ea și îmi da o palma.

Toti elevii rad de mine, dar aud printre râsete și rasul lui Adam. Adam râde de mine? Logic ca da. Sunt o sarantoaca. De ce n ar râde? Dar totuși doare. Doare... Doare... Nu știu ce doare. Dar știu ca a vrut sa profite de mine.

M-am saturat sa fiu bătaia de joc a lumii, iar curva din fata mea care tocmai m a lovit sa fie 'prințesă' în locul acesta de rahat.

M-am saturat. Râde toată lumea de mine.

Ii dau o palma și mai tare decât mi-a dat ea și se aude un' Oooo! 'perfect format de gurile elevilor.

Kira sare pe mine și ma trage de par, dar nu o voi lăsa să câștige. Nu de data asta.

Ma pun deasupra ei și încep sa o lovesc cu pumnii, iar ea ma trage de par. O lovesc, dar și eu, la rândul meu, primesc lovituri.

'Tarfa ieftina! Te culci cu toată școala și te crezi populara. Ei bine, nu ești tu populara, ci fundul tău neconturat.' spun și ii mai dau una, iar râsetele se fac și mai gălăgioase.

'Ce se întâmplă aici?' spune o voce groasa, care face râsetele sa se oprească. 'Domnișoară Smith?!' spune mirat directorul. 'În biroul meu, acum!'

Voi avea probleme la școală! Nu vreau alte bătăi în plus, pentru ca nu mai suport durerea.

Adam ma prinde de talie si ma trage de pe Kira pentru a calma situația.

'Nu s-a terminat aici!' îmi spune Kira.

Adam ma tine strâns de talie în timp ce eu ma țin de cap pentru ca panarama asta de Kira m-a lovit.

'Ești ok?' ma întreabă Adam.

E ciudat. Deși vreau sa ii sar în brate și sa ii spun ca da, este totul bine, nu îl voi lăsa să își bata joc de mine. Acum câteva minute râdea de ce mi a făcut Kira, iar în acest moment ma întreabă dacă sunt bine.

E un idiot!

'Lasă-ma în pace. Dacă ai venit aici pentru a îți bate joc, lasă ma în pace, Turner!' ii spun cu o ura indescifrabila și îl urmez pe director.

Ajungem într un final în biroul acestuia și se așează pe scaunul lui, apoi îmi spune :

'Luați loc, domnișoară Smith.'

Fac ce spune el și ma uit întrebătoare la el. Ma întreb oare ce îmi va face. Nu am mai fost la director în viata mea.

'Îmi puteți explica și mie de ce ați făcut un asemenea gest în incinta scolii? Eu știu ca sunteți o eleva cu note mari, educata.'

Îmi vine sa îmi dau ochii peste cap, dar nu o sa o fac.

'Afișele de pe pereții scolii. Eu sunt aceea. Ma jignește. Ma lovește. Viata mea a fost un calvar în acest liceu de când o cunosc.' ii spun sincer.

'Mda, în fine. Îți voi suna părinții și voi vorbi cu ei despre acest incident.'

'Nu! Va rog, nu!' ii spun eu și ma ridic speriata de pe scaun.

'Îmi pare rău, dar trebuie. Asa este regulamentul.' Îmi spune.

Ajung acasă la Luke.

Îmi las ghiozdanul pe fotoliu și urc sus unde îl vad pe... Tata? Ce cauta el aici?

'Tata... Ce cauți aici..?'il întreb nedumerita și cu o urma de frica în mine.

Acesta zâmbește și se uita în jos, apoi după o fracțiune de secunda ma prinde de par și ma da cu capul de masa. Mi-a spart buza.

' Tu ai idee cât ma chinuiesc eu sa nu ajung la închisoare din cauza ta, copil idiot!' îmi spune și îmi trage o palma peste fața.

' M-a sunat directorul. Ești o nesimțită! Putea afla cineva despre tot ceea ce se întâmplă aici și eram terminat!' spune și ma mai lovește o data.

' Te urăsc. De ce te-am născut? ' îmi spune tata și încep sa plâng.

Nici eu nu am vrut asta...

................. Va urma .................

Heyy, scuze ca am postat foarte greu, dar de acum sunt aproape de vacanta și voi posta mai des.
Zi faina! ❤️

Loneliness hurts like fuckUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum