Loneliness hurts like fuck

Capitolul 68

Din perspectiva lui Adam

O sărut pe tot corpul, ii ating cu mișcări fine sânii, fundul. Incerc sa ii dau materialul care ii acoperă feminitatea jos, dar ma opreste spunându mi ca nu este pregătită. O furie ma cuprinde si ma face sa o izbesc de perete cu toata forța. Incepe sa plângă, dar nu imi pasa. De o grămadă de timp astept momentul asta si ea nu face nimic pentru relația noastră. Mi a spus sa astept si am asteptat, dar nu am răbdare.

'Te rog.. ' Imi spune greu din cauza strangerii mainii mele din jurul gâtului ei.

'Du te naibii.' Ii spun si ii rup toate articolele vestimentare de pe ea.

Incepe sa se zbată si sa urle implorandu ma sa nu ii fac asta, dar mie tot nu imi pasa. E timpul ca relatia asta sa fie si dupa cum vreau eu.

Si a batut joc de mine punandu ma sa astept dupa ea si vreau sa sufere cum am suferit eu cand am realizat ca mi am pierdut din timpul meu prețios.

Ii dau un pumn în fata ei frumoasa si se pare ca o liniștesc. O trântesc in pat si primul instinct a fost sa ma uit la cătușele de pe noptiera, dar având în vedere că nu are forța pe care o am eu, ii voi tine mâinile sus si picioarele depărtare in acelasi timp.

'Adam.. te rog.. nu imi face si tu asta..' Imi spune si arunc o privire la fața ei.

'Esti o tarfa ca celelalte. Ai dat poze si ai lasat atatia oameni sa te atingă si tu ma implori pe mine ,care sunt iubitul tău, sa nu ti o trag. Du te dracului!' ii spun si ii desfac picioarele.

Răsuflu greu si apoi intru in ea cu toata forța mea, iar Cassie, săraca, urla de durere in cel mai urat mod posibil. Nimeni nu o poate auzi. Fraiera. Ii acopăr gura cu palma, iar cu cotul ii tin mâinile în sus ca sa nu ma deranjeze.

Fac mișcări bruște in ea, ceea ce mă relaxează. Ii gem numele in timp ce palmă mea se uda de la lacrimile ei. Nu mai urla, dar acum plânge in continuu.

Încearcă să mă dea la o parte si ma enervează asta, asa ca decid să îi leg mâinile în cătușe.

Imi introduc un deget in ea, foarte adânc si incep sa il mișc cu viteza. Ma uit la fața ei si se uita in sus, cu ochii inlacrinati, cu sânge in nas, cu o vanataie destul de urâtă pe fata.

'Nu mai plânge.Vrei sa simti ceva tare?' O intreb.

Se uita la mine cu o expresie terifiata si da din cap cu disperare in sens de 'nu' , apoi zâmbesc și intru in ea din nou fără mila, așteptând ca dupa sa ii aud urletul de durere. Intru, ies. Intru, ies. Fiecare mișcare fiind mai forțată decât cea de înainte.

S a oprit din țipat. Ii pun mâinile pe sani si incep sa ii strâng cu putere. Totul putea fi mai simplu dacă ne o trăgeam de mai de mult.