Loneliness hurts like fuck

Capitolul 65

      
      'Cassie esti deja aici?' intreaba mama, Samantha, ieșind din bucatarie.

     'Da.'

    'Buna, Adam. Cassie, revista tocmai s a publicat si deja avem un milion de cumparatori. Mi ai redat succesul de care aveam nevoie.' spune si imi întinde revista imediat ce așează tava.

   Dacă produce atatia bani, de ce umbla cu tava prin mana? Ar trebui să aibă bucatarese, ingrijitori, etc.

    Încep să zâmbesc cand vad poza asta cu mine. Nu am mai iesit atat de bine in niciuna până acum.
 
   Ma duc la ea si o imbratisez.

   'Multumesc mult.' spune.

   'Eu iti multumesc ca ma sustii si mă ajuți in tot ce fac' Ii șoptesc in parul moale.

   Din perspectiva lui Adam

  Am intrat la ea in casa fără nicio problemă, chiar dacă există situatia asta dintre mine si tatăl ei. Trevor nu e acasa acum, iar Samantha nu stie nimic de asta, asa ca totul e ok.

   Imi iau ochii din telefon si mă uit la ea. Este atat de frumoasa. De aia a ales o Samantha pentru a ii fi model.

    Primesc un mesaj de la Luke, asa ca sunt nevoit sa imi întorc privirea către telefon.

   'Haide la casa de pe lac a parintilor mei. Tu ia o pe Cassie, faceti va bagajele. Eu ii anunt pe Matt si pe Jennifer.'

    Mereu mi a plăcut caracterul lui spontan. Problema mare din acest moment este ca bruneta mea este si o tocilara, deci nu va dori asta pentru ca abia am început saptamana.

    'Bruneto, fa ti bagajele. Mergem la casa de pe lac a lui Luke.' ii spun si imi pun telefonul in buzunar.

    Se uita la mine confuză si imi reamintește că avem scoala.

     'Nu conteaza. Nu te ai săturat de toti fraierii de acolo?'

     'Ba da, dar nu stiu daca ma vor lasa Samantha si tata.' imi spune si se așează lângă mine.

     'Spune i Samanthei.'

Se duce jos si incep sa ma uit prin camera ei care părea simpla, logic. S a mutat aici acum cateva luni.

  Este destul de ordonata. Patul este aranjat frumos, masa curata, ordonata, nici macar o bucată de material pe jos sau pe scaunul de birou nu este.

  Ceva strălucitor imi apare in aria vizuală. Ma apropii de acel ceva si vad un carnetel micuț, cred ca este jurnalul ei.

   Il deschid si mă uit la scrisul ei dezordonat pe care l avea cand era mica.

    Alergam prin casa pentru ca imi era frica sa ma prindă. Iarasi imi dădea doua palme zdravene peste fata doar pentru ca nu i am adus la timp o sticlă de bere de la magazin. Chiar m am grabit sa i o aduc, dar lui nu ii pasa. Tata este asa de cand mama a plecat si m a lasat in urma. Stiu ca poate nu m a vrut, stiu ca poate din cauza ca sunt urâtă mama nu m a luat cu ea, dar macar trebuia sa imi explice, sa vina dupa mine.

    Termin si ultima fraza de pe prima pagina a jurnalului ei si o stare de tristețe ma cuprinde. Imi pare rau pentru ce a pățit. Nu merita un tata ca Trevor. Este fata si are nevoie de cineva care sa o apere, nu de cineva care o vinde prin niste poze in care i se arată senzualitatea printr o metoda forțată.

   Închid jurnalul cand aud pasi pe scări. Ea este. Pun jurnalul la loc si arunc o ultima privire spre el pentru ca tot vreau sa il citesc.

  Intra cu un zâmbet larg pe buzele ei pe care le as săruta in orice moment.