Loneliness hurts like fuck

Capitolul 105

Se așează mai bine între picioarele mele si imi susține spatele in timp ce îmi curăță rana.

' De ce nu ti le ai curățat până acum?' întreabă si isi ridica privirea către mine, dându mi o grămadă de fiori.

'Pentru ca... Mmm, n am putut sa ma uit, n am avut cum sa.. Simteam ca ma sufoc de fiecare data cand ma uit la ele.' spun si imi arunca o privire care ar trebui sa însemne ca ii pare rau pentru ce s a intamplat, apoi dupa cateva secunde de privit in gol, s a uitat din nou către rana.

'Vrei sa o dezinfectez si pe cealalta?' intreaba si eu aprob cu o anumita reținere din cap.

Imi iau picioarele din jurul lui si ma apropii mai tare de el, simtindu i respiratia calda deasupra gâtului meu. Imi ridic capul si ii observ ochii care ma privesc intens, apoi ii simt mâinile cum urca peste abdomen, trăgând si materialul gros odata cu ele. Înghit in sec cand mana lui ajunge sub sanul meu stang si cand realizez ca nu are nicio expresie facială.

Dezinfecteaza si rana asta in timp ce îi analizez trăsăturile frumoase. Priveste acel loc putin nervos si trist, apoi se încruntă si le bandajeaza pe ambele.

Annie a spus înainte de a porni filmarea ca Adam ar fi foarte supărat dacă as avea corpul distrus, adica daca ar fi plin de rani. Oare are dreptate? Oare Adam nu ma mai place acum pentru ca am corpul atat de defect? Logic ca nu ma mai place. Adica, la naiba, sunt insemnata de Ryan! Sigur nu ma mai vrea.

'Imi pare rau.' ii spun si imi las privirea in jos.

'De ce?' intreaba si imi ridica bărbia cu degetele.

'Pentru ca am rănile astea pe corp.' spun oftez.

'Iti ceri scuze pentru ca cineva te a rănit fără să vrei? Din vina ta le ai? Nu. Nu ai de ce sa iti ceri scuze, Cassie. Indiferent de cate imperfectiuni ai avea, crede ma ca intotdeauna o sa te vad fiind perfecta.' imi spune si aproape imi vine sa plâng.

'Deci ma placi la fel de mult ca inainte?' intreb si el isi trece mana prin par exasperat.

'Ce e cu intrebarea asta, Cassie? Logic ca da.' imi spune si se apropie de fata mea, lipindu si buzele de ale mele.

'Deci nu te deranjează ranile astea?' intreb, apoi parca se blocheaza. Rămâne nemiscat pentru câteva secunde.

Ii simt mana pe sub hanorac, apoi imi indeparteaza putin materialul pantalonilor, suficient de mult încât să mi se vada rana bandajata. Se uita in ochii mei pentru câteva secunde, apoi se apropie de rana si depune câteva saruturi in jurul acesteia, iar ochii mi se umezesc instant.

'Nu exista ceva in lumea asta care ar putea sa mi schimbe perspectiva fata de tine sau modul în care te iubesc. Nu ma deranjează rănile, Cassie. Ma deranjează persoanele care ti au făcut asta. Dar de acum nici unul dintre ei nu vor mai fi niste probleme pentru noi, pentru tine, mai ales.' spune si mă scoate din starea de relaxare pe care tot el mi a indus o prin cuvintele pe care mi le a spus.

'Cum adica nu vor mai fi o problema? Pe Annie o voi vedea la scoala de acum, iar Jake poate aparea de oriunde.' spune si el zambeste de parca ar fi un parinte care asculta ideile unui copil despre sirene.

'Annie nu te va mai deranja de acum. Iar pe Jake nu o sa il mai vezi niciodată. Adică.., vreau sa spun ca nu se va mai atinge de tine, niciodata.. in viata lui.' spune si isi fereste privirea de a mea, dupa care se ridica din pat pentru a pune obiectele care m au ajutat sa imi dezinfectez rana.

'Ce s a intamplat in astea doua zile cu Jake? Ce i ai facut? Ai vorbit cu el?' intreb si el continua sa isi fereasca privirea de a mea.

'Prea multe întrebări, Cassie. Trebuie sa te culci, părul aproape ti s a uscat.' spune si il intrerup rapid.

'Adam, ce i ai facut lui Jake?' intreb iar.

'Doamne, Cassie. Ma stresezi cu intrebarile. Ti am spus ca trebuie sa te culci. Nu trebuie să știi tu chiar totul. Tot ce trebuie să știi este ca nu il vei mai vedea in viata ta. Subiect încheiat.' spune rastit si eu oftez .

'Cat este ceasul?' intreb.

'Șapte jumătate.' spune si imi maresc ochii socata. Am scoala astazi si trebuie sa imi refac unele medii si sa imbunatatesc cate ceva.

Ma ridic din pat si caut rapid ceva de imbracat.

'Ce faci?' intreaba Adam care inca pare nervos de la intrebarea pe care i am pus o.

'Am întârziat, Adam.' ii spun si el incepe sa rada.

'Sapte jumătate seara.' spune si isi pune o mână in jurul burtii mele, apoi ma trage către pat si ma inveleste.

'Sunt extrem de obosita. Am pierdut noțiunea timpului. ' Spun si rasuflu usurata.

'E normal.' spune si isi da tricoul jos.

'Ce faci?' intreb si el imi zâmbește arogant.

'Stai calma bruneto, dorm cu tine azi.'

Se așează lângă mine si dupa o pauza lunga de timp intreaba:

'Cum a fost intalnirea cu mama ta?'

Minunata.

'Groaznică. Practic m am inchis in baie din cauza a ceea ce am aflat. Aveam nevoie de o pauza de gândire.'

'Matt e varul tau, nu i asa?' intreaba si eu ma ridic in fund si imi maresc ochii socata. 'Ușor, calmează te. Aflasem azi de la Matt. Am fost si eu socat.' spune putin speriat si ma face confuză.

Se poartă normal pentru o cineva care a aflat că iubita lui este verisoara celui mai bun prieten.

'Ei bine, da, asa e. Pur si simplu părea indiferenta si dramatiza tot, am analizat modul in care se purta si am realizat ca este materialista rau de tot. Am aflat o gramada, dar nu vreau sa vorbesc despre asta. Vreau sa dorm.' spun si el ma trage spre el.

'Bine, atunci, noapte buna!' spune si mă trage spre el.'Te iubesc.'

'Si eu te iubesc.'

An nou fericit!!!