Loneliness hurts like fuck

Capitolul 99

  Trag aer adanc in piept cand ma trezesc, imi întind coloana si imi deschid ochii. Pare a fi o zi frumoasă, dar cine stie ce s ar putea intampla azi?

Imi deschid telefonul si observ ca m am trezit înaintea alarmei. Perfect! Am timp sa fac un dus si am timp sa imi aleg cu ce sa ma îmbrac. Azi trebuie să am mintea deschisa. Trebuie să am o dispoziție buna si trebuie sa fiu înțelegătoare. Nu vreau sa incep sa plang atunci când aflu adevarul despre viata mea, adevar pe care doar mama mea naturală mi l poate oferi. Stiu ca o cheamă Theresa, atat mi a spus tata. Decid să mă dezbrac de pijamale si cand imi apuc maioul, usa se deshide, iar Adam intra in camera. Parca trebuia sa se culce..

  'Buna dimineata!' ii spun si el sare peste mine, trantindu ma pe pat. Incepe sa imi sărute gâtul, lasandu ma sa scap un geamat scurt de placere.

   'Buna dimineata si tie. Speram sa te trezesc eu, dar mi ai citit gandurile si ai vrut sa ma superi.' spune si se da jos de pe mine, apoi ma trage deasupra lui.

    'Iartă ma ca m am trezit atat de devreme.' spun cu o voce dramatica si sarcastică, iar el îmi zambeste.

    'Nu vrei sa stam toata ziua in pat si sa dormim? Haide la mine, adica la propria mea casa. Am putea sa... vrei sa te muti cu mine?' intreaba si eu imi deschid larg ochii.

  Tocmai m a intrebat dacă vreau sa ne mutam impreuna? Suna atat de tentant si atat de frumos. As locui cu el.. in fiecare dimineata m as trezi alături de el. Daaar, revenind in planul realității, sunt inca minoră si nu cred ca Samantha ar fi de acord. Plus ca nu vreau sa locuiesc la el in casa. Adica vreau sa am propria mea casa, facuta cu banii mei. Oare ce ar spune tata daca ar afla ca m am mutat cu el? Cred ca ar evada din presupusul arest, ar veni la mine si m ar omori in bătaie.

   'Mi ar plăcea, dar nu vreau sa locuiesc în casa ta.' ii spun si incep sa imi misc șoldurile peste el, sustinandu ma in genunchi.

    'De ce? Nu iti place?' intreaba putin distras, privirea lui fiind doar pe șoldurile mele.

     'Pentru ca vreau sa am propria casă. Vreau sa locuiesc undeva pe banii mei.' ii spun si imi lipesc feminitatea de pantalonii lui.

     'Și..ă.. cine a zis ca... ă.. Inteleg ca nu vrei sa pari materialista, dar eu te cunosc deja si stiu ca nu esti, asa ca nu o mai face pe inabordabila si muta te cu mine.' spune si eu incep sa rad.

    'Vorbesc foarte serios, Adam.. Vreau sa ma mut in propria mea casa. ' Spun si el ofteaza, apoi incep sa imi misc șoldurile, frecandu ma de el.

    'Tu chiar vrei sa ti o trag aici si acum?' intreaba si se ridica brusc, ma prinde de brate pentru a nu cadea si ma lipeste de usa.

     'Nu.. dar as vrea sa fac ceva pentru tine.' îi spun si ii zambesc. 

  Ce naiba fac aici? Nu inteleg de ce ma comport asa si nu stiu de unde a venit curajul asta.

  'A, da? Si ce ai vrea tu sa faci pentru mine?' intreaba si se uita la mine, iar eu ii zambesc inocent, apoi ii indepartez usor mainile de pe bratele mele si ma asez in genunchi in fata lui, fara sa intrerup contactul vizual.

  Rad si ii apuc cureaua pantalonilor.

   'Cassie.. Nu cred ca e o idee bună.. ' spune si eu imi dau ochii peste cap.

    'Eu cred ca este o idee foarte buna.' spun si ii defac cureaua.

    Ma uit la el cu aceeasi privire inocenta si trag de pantalonii lui, dar ma opreste.

    'Oh, haide, Adam.. lasa ma sa te fac sa te simti bine, te rog.' spun si se uita ingrinorat la mine, iar eu scutur din cap lent si ii apuc iar pantalonii, dar ma opreste iar, ma apuca de brate si ma ridică în picioare.