Capitolul 78

11.8K 404 125
                                    


  'Adam, da mi drumul la mana!' ii spun.

Nu ma asculta. Continua sa ma traga către masina.

   'Adam, ma doare.' ii spun si se opreste.

Mâna imi este rosie acum, dar nu asta e important. Important este ca m am saturat sa se tot bata cu unii pentru mine. Pe Ryan l a băgat în comă, se uita urat la toti baietii care ma privesc de parca ar vrea sa ii omoare si daca nu intervenea între ei acum un minut, il baga si pe Justin in comă.

   ' De ce nu mi ai spus ca Justin iti face probleme?' intreaba nervos.

    'Pentru ca stiam ca urmeaza sa il bagi si pe el in comă, cum era sa o faci acum două minute. Doar m a tras de par, atat s a intamplat.' ii spun mințind. Nu am de gand sa ii spun de ce mi a făcut atunci.

      'Minti, Cassie si mă enervezi. Tu stiai ca a început să spună că v ați tras o înainte de a fi cu mine?' intreaba si imi pun mana in cap.

Prea multe probleme.

      'Nu, nu stiam. Dar nu poti sa bagi in comă pe cine vrei tu, vorbeste normal, lovește l, dar nu până la comă. Am nevoie de liniște in momentul asta.' ii spun.

     'Unde te duci?' ma intreaba.

     'Acasă. Vreau acasă.' ii spun.

  Vreau doar sa dorm si sa ma prefac ca nimic nu s a intamplat.

     'Te duc eu.' spune si mă prinde de mana.

     ' Vreau sa fiu singura in momentul asta, te rog.' ii spun si plec catre casa.

  *

Stau întinsă in pat de la ora 11 si acum e ora 8 seara.

   Nu inteleg de ce acționează numai prin violență. Imi este frica de el, de fapt imi este frica de ce ar putea face el. Dacă vorbesc cu un băiat si sa spunem ca acesta m ar deranja cu ceva, Adam il va bate. Nu vreau asta. Ma simt închisă, e foarte posesiv , foarte, foarte posesiv! Are multă forță, este puternic si daca da un pumn cuiva in fata, acestuia ii va cădea maxilarul de durere. Imi este frica de privirea lui nervoasă, parca vrea sa ma omoare sau sa ma faca sa sufăr in cel mai urat hal. Nu imi arunca mie privirea aia, pentru ca stiu ca nu mi ar face rau, ma iubeste si nu m ar putea atinge intr un mod in care nu vreau. Ideea este ca daca pe mine ma sperie privirea lui nervoasă accentuată de ochii lui negri, stiind ca el tine la mine, imi imaginez cum se simt cei care stiu ca au făcut ceva nedrept fata de el.

   Usa se deschide si mama intra pe ea.

'Am aflat de la Matt ce s a intamplat, cu greu, dar am aflat. Vrei sa vorbim despre asta?' ma intreaba si inițial voiam să spun că nu, ca nu am nevoie de ajutorul ei, dar de fapt, da, am nevoie. Vreau sfatul ei, vreau sfatul unei persoane care poate sa imi fie mama.

    'Da.. ' Spun încet si mă ridic.

Închide usor usa si vine spre patul in care stau si se așează.

   'Parerea mea este ca Adam este foarte posesiv si ca ai nevoie de o pauza.' spune, cuvintele ei facandu mă sa ma întristez.

Cum adica 'pauza'?

     ' Vreau sa spun ca trebuie sa ii arăți cumva ca te deranjează asta. Nu este normal ce face si asa reacționează el la chestii de genul, asa e tipul lui de persoana si trebuie sa înțelegi asta, dar poti sa il si schimbi. Fa l sa nu mai fie atat de rece cu oamenii.' Imi spune.

Ce barfitor e Matt!

     'Dacă nu pot? Si daca pot, dacă o sa isi dea seama ca  schimb prea mult si nu va mai dori sa fie cu mine?' o intreb.

    'Iubirea nu merge asa. El tine la tine, il cunosc de cand era mic si esti singura persoana care a reușit să il schimbe. Ai controlul, numai ca nu poti sa il găsesti.'

   'Imi este frica sa nu fac ceva gresit si sa imi arunce privirea aia a lui neagră si întunecată.' ii spun.

   ' Adam nu va face asta. Tine prea mult la tine si nu poate sa te rănească. Il cunosc foarte bine si stiu ca tu poti sa il schimbi in bine, în mai bine.' spune.

    O îmbrățișez.

     'Esti sigura ca nu va renunța la mine?' o intreb.

      'Da.'

      'Eu vreau sa continui sa il iubesc. Vreau sa il schimb si imi este frica sa faca ceva cu care ar putea sa ma îndepărteze. Adică sa ma faca sa fiu departe de el.'

      'Ti am mai spus, iubirea nu functioneaza asa... mai ales că acum v ati culcat împreună.' spune si mă face să mă desprind din îmbrățișare.

     'Nu e adevarat!!' spun rușinata.

De unde stie? Matt nu i a spus asta pentru ca nu este nesimțit. De unde stie?!

      'Modul in care va priviti atunci când va atingeti mâinile sau modul în care va zâmbiti.. Acestea sunt semne care nu mint. Daaar,  cel mai evident semn a fost acum două săptămâni, cand am venit acasă din tura de noapte si am auzit niste strigăte de sus care erau ale tale.' spune si incepe sa rada de mine.

   Ma simt foarte rușinata. Cum de nu mi am dat seama ca este acasa? De obicei aud usa de la intrare. Oh, Cassie! Esti asa o idioata.. Dar pur si simplu nu am cum sa ma opresc, modul în care ma atinge este impresionant. Se pricepe sa faca ce face.

      'Este normal sa fii rușinata si data viitoare sa nu mai strigi atat de tare pentru ca nu pot sa dorm noaptea.' spune si deja imi vine sa intru in pământ de rușine. 'Imi aduci aminte de mine in liceu cu fostul meu soț. Eram la fel si de asta pot sa iti dau unele sfaturi. Te las singura acum ca sa iti revii din starea de rusine.' Imi spune si incep sa rad.

  Ii șoptesc un multumesc din perna si trag plapuma peste mine.

  De acum, nu o sa ma mai culc cu Adam la mine in camera, niciodata! Voi vedea ce se va întâmpla maine. Imi este frica sa dau ochii cu el, dar trebuie.
 
Decid să iau o gura de suc si apoi sa iau telecomanda de pe masa nou cumpărată. Casa asta in care ne am mutat e super faina!

  Deschid televizorul, apoi intru pe Netflix. Trebuie să găsesc ceva care sa mi distraga atenția.

    *
Este tarziu si decid să mă culc. Mâine voi avea o zi grea.

  Nu pot sa dorm. Este cald si am emotii. Emotii pentru ziua de maine. Oare cum ma vor privi cei de la scoala?

  'Nu poti dormi, bruneto?' se aude din spatele meu si mă întorc imediat.

Inima îmi bate foarte tare, m am speriat al naibii de tare!

   'Adam..' spun încet sa nu o trezesc pe mama sau pe Matt.

   Ma duc spre el care sta langa geam, semn ca a intrat pe acolo, si il iau in brate, dar e încordat. Ma uit la fața lui si vad un lichid pe fata lui. Oh, e sânge.

   'Ce s a intamplat?' șoptesc mangaindu i gâtul.

    ' Am avut o mica cearta cu tata.' spune. 'Voiam să te văd pentru ca am nevoie de tine in momentul asta.' spune si isi pune mana pe talia mea.

     Datorita luminii lunii, iau spirtul de pe masa si o bucată de vata din dulap fără să aprind lumina. Ii spun sa se aseze pe pat si incep sa ii curăț cu atentie fata.

    'Te ustura?' Il intreb cand nu reacționează la contactul spirtului cu mana luni, apoi cu fata lui.

    'Nu. Crezi ca sunt o fetiță de 11 ani?' intreaba si mă face să râd.

    'De ce te ai certat cu tatăl tău?'

...

     

Loneliness hurts like fuckUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum