Loneliness hurts like fuck

Capitolul 101

       Imi ridic privirea si il vad pe Bryan zâmbindu mi ciudat, iar eu ma încrunt.

   'Ăă, ar trebui sa stam in aceeasi banca. Vii?' intreaba el si oftez.

   'Vreau sa fac proiectul asta singura.' spun si el strânge din dinți.

    'Da, si eu vreau sa plec naibii acasa, dar trebuie să stau aici ca sa trec clasa. Nasol, nu i asa?' intreaba, iar eu imi strâng pumnii de nervi.

   Cand vreau sa ma ridic, Austin isi pune mana pe piciorul meu si ma sperii, apoi ma uit la el, apoi la mana lui, iar el o retrage usor speriat si isi cere scuze. Ok, wow, nu ma asteptam la asta. Pentru o secundă aveam impresia ca este prieten cu Bryan si ca vor amândoi sa imi faca ce a zis Adam ca obișnuiește Bryan sa faca (,) cu unele fete din scoala.

    Ma ridic si ma duc la profesoara pentru a o ruga sa imi fac proiectul singura, iar cand ajung in dreptul ei, Bryan ma prinde de mana si se uita in ochii mei. Are o privire care inspira ura, iar inima incepe sa imi bata foarte tare cand imi strânge mana.

   'Vei face proiectul cu mine. Asa a zis profa.' Imi sopteste, apoi ma simt trasa puternic in spate si imi ridic privirea sa vad cine a facut asta: Austin.

    'Face proiectul cu cine vrea ea.' spune Austin si mă încrunt, apoi imi apropii picioarele si il privesc uimită pe băiatul care 'm a salvat' intr un fel de Bryan.

    'Păi ea vrea sa facem impreuna proiectul, nu i asa Cassie?' intreaba Bryan si ii simt privirea lui Austin atintita spre mine.

     'Nu. Vrea sa il faca împreună cu mine. De aia s a așezat cu mine in banca.' spune si incep sa ma intreb de ce se poartă asa de frumos cu mine.

    Profesoara vine spre noi si incepe sa rada cand ne vede pe toti atat de incordati.

   'Ce aveti? Am spus sa va asezati in banca.' spune ea, iar eu ma mut de pe un picior pe altul.

   'Pai, haide, Cassie.' spune Bryan si cand vrea sa imi prindă brațul, Austin ma trage lângă el.

   ' Vreau sa fac eu proiectul cu ea. Mi ar fi mai usor, plus ca stam aproape unul de altul.' spune Austin si ma trage in spatele lui usor, apoi se uita la mine de parca ar trebui sa spun ceva.

    'Ăă, da, ar fi mai usor pentru mine si pentru Austin dacă am face proiectul împreună, iar Bryan poate sa isi ia tema pentru un proiect facut de el. Numai de el, iar asa puteti afla cate cunoștințe are.' spun, apoi incep sa ma joc cu degetele gandindu ma la cat de fraiera am fost cand am făcut referire la cunoștințele lui Bryan. Toată lumea cauta informatii despre tema proiectului pe internet. E logic!

    'Pare o idee bună. Atunci asa facem. Asezati va in banci, acum.' spune profesoara si eu rasuflu usurata.

  Eu cu Austin ne așezăm in banca si ma întorc către el.

  'De ce ai facut asta?'

   'De ce am făcut ce?' intreaba si evita contactul vizual.

   'De ce mi ai luat apărarea?' intreb si el isi ia un pix, apoi incepe sa se joace cu el.

   'Ăă, am vazut ca nu voiai sa faci proiectul cu el, adica e observabil.'

    'Pai, umm, mersi..' spun si el isi intoarce privirea către mine si imi zâmbește.

    *

Ies din clasa si ma îndrept către dulap pentru a imi pune cărțile acolo si surprinzător, vad parul blondei care imi este cea mai bună prietenă si care este supărată pe mine. Logic că este supărată pe mine. Si eu as fi. Dar chiar nu puteam sa ma duc la ea si sa ii spun asa pur si simplu ce s a intamplat. Acum 3 ani ii spuneam ca il urăsc pe Adam si ca este cel mai rau băiat din tot universul, iar ea mi a spus ca ar fi amuzant sa ajung sa ma culc cu el. Ei bine, a avut dreptate. Si nu s a intamplat doar atat. Suntem împreună si este una dintre cele mai importante persoane din viata mea.

    'Jenn..' spun si mă apropii de ea.

    'Oh, cat este ceasul? Ah, da, trebuie să mă duc la ore. Paa!' spune cu o voce subtire care ma enervează, apoi isi închide dulapul.

     'Iartă mă, bine? Am fost o fraiera ca nu ti am spus. Nu stiam cum sa o fac si mi este foarte rusine. ' Spun si o prind de mana.

      'A, serios? Eu ti am zis imediat ce s a intamplat, Cassie. Ti am explicat fiecare detaliu. Si tu nu ai putut face asta. Pentru ca ti a fost rusine..? Rusine de ce? Ti am dezvaluit eu vreodata secretele? Mereu te am ajutat si ti am dat sfaturi si mereu te am ascultat cu atenție, chiar dacă imi ziceai cea mai mare prostie de pe pământ. Tu ce ai facut, huh? Tu mi ai ascuns asta. Cat timp a trecut de atunci? 3 luni? 2?' intreaba si mă întristez. Are dreptate in tot ce spune si sunt o persoana idioata.

    'S a intamplat de Crăciun...' ii spun si ea se sprijina de dulap, ceea ce înseamnă că vrea să mă asculte, iar asta imi da mai multa incredere in mine.

    'Deci acum o lună și ceva. Suntem in 28 februarie si tu nu mi ai spus asta.' spune si eu imi cobor privirea.
   
    'Iarta ma.. Nu era planificat sau ceva. Pur si simplu s a intamplat. Nu e ceva interesant de povestit sau ceva, dar..'

    'Nu e interesant? Cum sa nu fie tocmai asta interesant? Unde s a intamplat...?' oftează dupa o pauza.

    'La fosta mea casa. Dupa ce tata a fost inchis. Ne am dus acolo pentru ca trebuia sa imi iau ceva, o bluza si eram pe balcon si acolo am avut un moment si s a intamplat.' spun si ea imi zâmbește.

     'Păi spui ca nu a fost planificat, atunci cum de nu esti însărcinată?' intreaba si eu imi ochii peste cap.

     'Am luat pastile.' spun si ea zâmbește scurt.

     'Bine.' spune si eu ma uit întrebător la ea.

     'Bine ce?'

      'Bine, te iert, dar vreau sa imi povestești totul detaliat!' spune si eu o iau in brate.

     'Bine.'