De-a v-ați ascunselea - Vol I

Capitolul 2

—Bună ziua. Numele meu este Edaline Ryu, absolventă a Universității de Arhitectură Zürich, iar portofoliul din fața dumneavoastră consider că mă descrie mai bine decât orice discurs plictisitor. Consider că sunt cea mai potrivită candidată pentru postul de arhitect junior, având pregătirea și experiența necesară...

Alung din gând amintirea primului meu interviu de angajare. Refuzul imens pe care l-am primit din partea gloatei de închiși la minte în acea zi, m-a făcut să realizez că eu nu am nevoie să muncesc pentru nimeni.
Pot dovedi că sunt mai bună decât oricare dintre ei, și ce-i drept, în ultimii cinci ani am reușit să realizez lucruri inimaginabile, câțiva dintre asociații acelei companii, propunându-mi chiar ei colaborări, pe care sincer nici nu m-am obosit să le iau in considerare.
Am pus bazele unei companii de arhitectură și design, angajând tinere talente pe care alții nu le-ar fi luat in serios. Dar ambiția și încrederea m-au făcut să îmi câștig un renume în domeniu. Asta și multe proiecte îndrăznețe, provocări pe care le-am depășit cu brio.
Sunt mândră de mine. Sunt mândră că am putut singură să realizez ceea ce toți au crezut că nu voi reuși.
Și iată-mă în aceasta dimineață de mai, stând pe terasa apartamentului meu închiriat din Roma, într-un hotel exagerat de scump, dar al naibi de frumos, încercând să prind curaj pentru, poate cea mai grea provocare a vieții mele.
Mâine urmează să dau ochii cu tatăl meu. Iar eu nu vreau să fac asta sub nicio formă. În noaptea în care a părăsit-o pe mama, pentru o oarecare puștoaică mai tânără și cu picioare lungi, am jurat că nu o să îl mai văd niciodată. Oricât a insistat, întotdeauna am ignorat existența lui, apelurile sau mesajele.
Iar în momentul acesta, faptul că sunt nevoită să îmi calc peste orgoliu și să trec peste propriile-mi cuvinte este extrem de frustrant.

Încerc să mă relaxez cu un espresso autentic, și priveliștea minunată a orașului. În fundal se aud claxoane, scutere și câteva înjurături în italiană. Ah, dulce Italia.

Scrolez plictisita pe telefon până dau de postarea unui bun prieten din liceu care pare-se că își face veacul prin Roma de câțiva ani. Oare nu ar fi drăguț să ne reîntâlnim după atâția ani? Îi fac un research mai amănunțit și aflu locația unde se află prin aplicația Find my Friends. Câte poți face în ziua de azi cu tehnologia. Pentru asta iubesc evoluția.

Trag pe mine o rochie din valiză, îmi așez buclele, conturez un machiaj natural și sunt gata de plimbare. Conform google maps, locația lui Mike este la mai puțin de o ora de mers pe jos, iar eu aș vrea să mă pierd puțin prin peisajul acestui oraș minunat, fiind o mare iubitoare a tot ce înseamnă artă și istorie.

Să îmi iau adidași pentru mica mea excursie a fost cea mai bună decizie, pentru că o plimbare de 40 de minute s-a transformat într-una de aproape două ore. Ajunsă în fața locației indicate de telefon, încerc să îmi fac curaj să pășesc în interior.
Se pare că am ajuns la ușa unui bar, dintr-o clădire superbă. Pare a fi o capelă din perioada renascentistă. Stilul meu arhitectural preferat. Mă mai holbez câteva minute la exteriorul amețitor și trag adânc aer în piept.

Hai curaj, Edaline.

Ușa masivă din lemn scârțâie enervant în timp ce eu o împing centimetru cu centimetru. Doamne! Interiorul este atât de... de te lasă fără cuvinte. Iar eu nu rămân niciodată fără cuvinte. Cu ochii pe pereți și pe tavan uit complet scopul intruziunii mele până când un sunet masculin mă obligă să mă trezesc din feerie. Mă întorc stânjenită spre barul din dreapta mea și abia acum realizez că acest loc nu seamănă deloc cu un bar clasic.
Nu există mese sau scaune pentru clienți, doar o masă imensă de biliard în centrul a ceea ce pare să fie livingul, în locul în care probabil altă dată era un altar, acum se află un bar superb, prelungit cu rafturi doldora de sticle cu băutură  pe tot peretele îmbrăcat în sticlă antichizată.
În dreptul barului stă nimeni altul decât vechiul meu prieten, Mike. După atâția ani inocența adolescentină i s-a șters complet de pe chip, iar eu încep deja să mă holbez la el. Ciutanul buclucaș este un bărbat în toată regula acum.