De-a v-ați ascunselea - Vol I

Capitolul 62

Blake

Cinci sute doua zeci și cinci de motive să o iubesc.
Zâmbesc. Credeam ca eu sunt singurul nebun ce a asociat cifra asta cu povestea noastră. Doar eu am văzut cifra asta ca un semn din partea destinului și nu ca o coincidenta.

Îi iau mana stângă între degete și i-o sărut. Apoi ii sărut degetul pe care tronează simbolul iubirii mele împreuna cu cel al căsătoriei noastre. Ea zâmbește. Ochii îi strălucesc. Iar eu cred că tocmai am reușit să îi iert totul.

Cinci sute două zeci si cinci.

Intr-o zi de mai, după o noapte grea, am ales sa dorm la capelă. Capela ce acum era de fapt una din locuințele mele. Cândva era un bar. Va puteți imagina ce respect am pentru Dumnezeu, nu? Dar nu asta contează acum.

Urc spre dormitor și aud un geamăt. Pentru o clipa am crezut ca sunt fantome sau sfinții trimiși de cel de sus să îmi ghideze calea. De fapt așa a și fost. Oarecum. În patul meu dormea cea mai frumoasa femeie pe care Dumnezeu o putea scoate în calea mea. Mă apropii de partea patului pe care doarme și mă holbez minute întregi. Oare visez? Zâmbesc.

Geme din nou, iar eu percep sunetul ca cea mai frumoasa melodie. Zâmbesc. Mai tare. Sunt nebun. Și inima mea este nebună. Cel puțin altfel nu îmi explic de ce bate în halul asta. Nici nu încerc sa înțeleg ce caută fata asta în patul meu. Tot ce fac este să zâmbesc. Ca un idiot. Sunt nebun.

Îmi dau hainele jos și ca un nemernic mă pun în pat lângă ea. Asta este pedeapsa ei că mi-a invadat bârlogul. Știu. Nu am pic de respect pentru intimitatea ei. Este îmbrăcată cu un tricou de-al meu. Și cred ca tocmai am devenit gelos pe el. Că o atinge. Sunt nebun.

Suntem în ziua de douăzeci și cinci, luna mai. Zâmbesc. Ziua asta a devenit cea mai frumoasa și importantă zi din viața mea. Iar fata asta, va deveni intr-o zi soția mea. Și mama copiilor mei. Vreau un viitor cu ea. Vreau să fie a mea. Pentru că în clipa asta simt cum eu devin al ei. Mă îndrăgostesc. Zâmbesc. Sunt nebun.

O văd în club. În clubul meu. Nici nu știu ce caută aici, dar îmi place jocul destinului. Mă privește. Mă vrea. O stârnesc. Simt asta. Dar eu ca un nemernic o ignor. Mi-e ciuda pe ea că îmi face inima să bată in halul asta. Iar mintea îmi compune fel și fel de poeme de dragoste pentru ea.

Se apropie de Leon, cu ochii spre mine. Să nu îndrăznești să îl atingi! Îl atinge. Îmi mușc buza și simt nevoia să îl strâng de gât. Nemernicul i-a pus ceva in băutură. Probabil i-a propus deja să plece cu ea. Să o creadă ea că pleacă cu ăsta. Dacă ii va distruge cineva viitorul, atunci eu voi fi acela. Eu îi voi distruge viața in cel mai frumos mod posibil.

Se urca în mașina și îmi zâmbește. Crede că sunt nemernicul ăla. Aproape leșina când mă vede. Iar eu zâmbesc. Ca un diavol deghizat. Rochia aia roșie nu mă lasă deloc să rămân lucid. I se ridica periculos de mult in sus. Iar eu simt nevoia să îi ating pielea. Să îi simt caldura.

Ajungem la hotelul unde este cazata și o întreb numărul camerei. Rad. Cinci sute două zeci și cinci. Sunt un nemernic. Simt că aici Edaline va deveni a mea. Deși un am intenționat asta. Mă lupt cu mine să plec, dar nu reușesc. Atât trupul ei gol cât și inima mea nebună îmi calcă toată voința în picioare. Sunt prizonier. Sunt sclavul ei.

Încep să nu mă mai simt întreg fără ea. Așa ca am venit aici. Când locuia încă în apartamentul ăla micuț. Stătea la etajul cinci. Apartament douăzeci și cinci. Zâmbesc. Acolo a început totul. Acolo și-a pus inima pe tavă pentru mine. Atunci a decis să devină a mea. Involuntar.

Deci nu sunt singurul nebun.
Ii zâmbesc din nou și o sărut, de data asta pe buze. Vreau să înțeleagă că nu am de niciun motiv in plus sa o iubesc. In tot timpul asta mi le-am primit pe toate.

Seara este pe cale să se termine.
Michael și iubita lui, Maia ne spun că este timpul să plece. Sunt de acord cu ei, dar Edaline îi împiedică. Îi este prea dragă roșcata. Se retrag în living cu Iris și încep să chicotească. Oare ce discuții feminine au ele la ora asta? Sigur noi doi suntem subiectele principale.

— O iubești? mă trezesc întrebându-l pe Michael, în timp ce-mi savurez paharul de vin.

— Atât de mult încât mă sperie, recunoaște cu un rânjet stupid.

Cunosc ranjetul asta. Îl am și eu mereu când ma gândesc la Edaline.

— Mă bucur, prietene. Meriți să fii fericit, ridic paharul în semn de cinste.

Chiar sunt fericit pentru el. Este ca un frate pentru mine și deși nu știu să i-o arat, chiar țin la el. Vreau să îl văd împlinit. Pentru că din punctul meu de vedere, iubirea este cea mai mare împlinire din viața unui om. Apoi familia. Dar pentru a clădi o familie ai nevoie de o baza solidă. De iubire.

— Vreau să o cer de soție, recunoaște pe un glas sugrumat.

Fac ochii mari și mi-i arunc spre el. Apoi o aud pe roșcată cum aproape țipă din pragul ușii. A auzit perfect ce a zis blondinul.

— Da! striga puștoaica spre el. îi sare în brațe și începe să îl sărute.

Edaline se apropie de mine, și mi se așează în poala, îndreptată cu fata spre ei. Rade. Rasul ei este cea mai frumoasa melodie pentru urechile mele.

— Tocmai am asistat la o cerere în căsătorie, o întreb pe soția mea cu o privire nedumerită.

— Presupun că da, zâmbește larg. Mă bucur atât de mult pentru ei, îmi ia palmele și le încojoară în jurul brâului ei. Seara asta este perfectă, simt cum o picătura de apa îmi cade pe mână.

Doar ca nu este o picătura de apa. Este o lacrima. Edaline plânge de fericire.

— Ne veți fi nași? întreabă Michael cu o privire înlăcrimată și plină de entuziasm.

— Mai intrebi, aiuritule?! Normal! răspunde instant Edaline.

O sărut pe spate.
Și se cutremură.
Un impuls zvâcnește în mine.
Sunt atât de atras de ea.

— Edaline, șoptesc spre ea. Ar fi frumos să mai facem un copil, zâmbesc pe pielea ei.

Se întoarce fulgerător cu privirea spre mine și ma cercetează speriată. Nu știu cum să interpretez reacția ei.

— Nu cred că...

— Nu acum. Când vei fi pregătită, o liniștesc.

Aceasta nu răspunde imediat. Doar mă privește. Apoi chipul i se relaxează. Se lasă moale în brațele mele și o mai sărut o dată de data asta pe umăr.

— Vreau să avem casa plină de râsetele copiilor noștri. Vreau să am o familie mare împreuna cu tine. Edaline, o trag cu fata spre mine ca să o pot privi în ochi, vreau să îți ofer totul.

— Dar am deja totul, zâmbește și mă săruta pe buze.

— Vreau să îți ofer cu un motiv în plus să mă iubești.