De-a v-ați ascunselea - Vol I

Capitolul 7

Încerc să deschid ochii, deranjată din somnul meu de frumusețe, de un apel de la recepție. Bâjbâi cu degetele pe noptieră până simt receptorul și îl trag la ureche. Domnișoara enervantă cu vocea pițigăiată se chinuie să îmi explice că cineva dorește să urce la mine și ar dori să știe dacă îi poate da sau nu numărul camerei mele.

Acel cineva este nimeni altul decât Mike. Fie. Îmi dau acordul, chit că durerea de cap pe care o am, mă paralizează efectiv. Întinsă pe spate cu ochii încă închiși încerc să îmi amintesc măcar frânturi de noaptea trecută, dar efortul meu este în zadar. La un moment dat mi s-a rupt firul de tot.

După câteva clipe reușesc să deschid pleoapele ce se simt istovitor de grele. Blondul trebuie să ciocane din clipă în clipă, iar eu nici măcar nu m-am ridicat din pat. Hai Edaline, ești fata mare poți face asta, mă motivez eu în încercarea de a mă ridica pe marginea patului. Reușesc să mă pun în fund, sprijinindu-mi capul greu în palme. Monstruoasă migrenă. Abia după încă un minut observ că sunt complet goală.

Cum naiba am ajuns înapoi la hotel?, dar întrebarea mea nu rămâne prea mult timp fără răspuns. Pe jos stau întinse haine negre, haine bărbătești. Înghit în sec și fac ochii mari cât cepele. Undeva pe lângă marea de cârpe bărbătești stă aruncată firav și rochia mea. Mi-e groază să îmi întorc privirea spre trupul ce bănuiesc că stă întins în patul meu.

Simțurile îmi sunt atât de absente încât nu am realizat că am companie. Că am pe cineva în patul meu. Îmi amintesc blurat conversația cu un tip din club, după ce îmi storc creierii câteva secunde. Încep să fac legături scurte între evenimentele de noaptea trecută. Mă aprinsesem pentru Mike și am decis să mă sting cu primul tip care îmi ieșea în cale.

Da, tipic acelei Edaline de șaisprezece ani. Bine că în scurt timp voi pleca de aici și va fi totul ca și cum nici nu a existat.

— Bună dimineața, simpatico, se aude glasul somnoros al bărbatului din patul meu.

Îmi este atât de rușine cu mine, și nu pentru că am avut o aventură cu un străin, ci pentru că nu îmi amintesc absolut nimic. Nici măcar cine este. Nu îmi vine să îmi întorc privirea spre el și mai mult, nici nu știu cum să ies din situația asta. La naiba! Ah, și pe lângă toate astea, Mike urmează să își facă apariția din clipa în clipă.

— Trebuie să pleci, mă trezesc spunând în timp ce mă ridic în picioare și mă întorc spre domnul din spatele meu.

Blake??? Este Blake!!! Dumnezeule! Ce am făcut? Unde dracu' este tipul ăla libidinos din club? Ce se întâmplă???

Oroare. Groază. Asta se citește acum pe fața mea. Mă uit la el cu gura căscată, blocată. Simt că timpul s-a oprit în loc. Involuntar trag cearșaful de pe pat într-o încercare eșuată de a-mi acoperi trupul gol. Mă simt rușinată de goliciunea mea în fața lui. Și nu, nu sunt vreo pudică. Am pozat nude artistic, nu mă simt inhibată de trupul meu gol, doar că cumva, Blake mă face să mă simt dezgolită și vulnerabilă. Nu pot să îmi explic sentimentul.

— Dar te rog, apucă cearșaful de cealaltă margine și mi-l smulge din degete, nu te acoperi. Lasă-mă să memorez imaginea asta.

Zâmbetul lui plin de mândrie mă face să îi arunc cu ceva în cap, dar mă abțin. Am prea multe întrebări și prea puțin timp. În plus mai vine și blondul pe capul meu. Ah! Și ca să fie totul bine până la capăt, va știi că mi-am tras-o cu prietenul lui.

— Blake, trebuie să pleci ac... dar nu apuc să termin fraza căci o bătaie insistentă începe să răsune în tot apartamentul.