Spune-mi numele tău!

Capitol 24-,,Tu meriți fericire, iar eu nu îți pot oferi decât tristețe. "

 
      Alerg pe un fel de câmp. Totul în jurul meu e plin de viață. Iarba e verde, soarele arde mai tare ca niciodată, iar în fața mea, exact în mijlocul câmpiei, stă plasat un ditamai copacul. Nu pricep ce e. Are mult prea multe culori în el. Pare atât de real, dar în același timp... scos parcă dintr-o carte de adormit copii.

     Incertitudinea mi se confirmă. Realizez că este un simplu vis, în momentul în care o văd. Iza mă privește exact cum o făcea de fiecare dată. Mă privește de parcă aș fi întreaga ei viață.

     Imediat ce zâmbetul pe care tânjeam să îl revăd îi apare pe față, se apropie de mine cu pași grăbiți. Fac același lucru, și ajungem imediat unul în fața celuilalt, exact cum se întâmplă în filmele alea stupide de dragoste.

     Încep să tremur și o privesc adânc în ochi; simțind cum de data aceasta, mă îneacă mai mult vina, decât orice altceva. Dau să spun ceva, dar ea mi-o ia înainte sărutându-mi obrazul, ca mai apoi să îmi vorbească pe un ton cald:

      ㅡ Nu îți ignora inima, dragostea mea. Puțini sunt cei care primesc o a doua șansă. Nu fii prostuț. Nu o lăsa să plece și pe ea.

     Nu apuc să îi răspund, fiindcă dispare. Se preface în niște pulberi albastre, și încerc să o prind. Încerc să o fac să mai stea. Să nu plece din nou. Eșuez.

     Imediat ce ultima fărâmă din Izabella zboară prin aer, norii astupă soarele. Iarba se usucă fără să apuc măcar a clipi. Copacului multicolor îi cad toate florile în același timp, rămând nimic altceva decât o bucată groasă și bătrână de lemn.

     Sunt din nou singur.

     Sunt din nou lăsat pradă vinovăției.

     Încă o dată, realitatea mă plesnește afurisit de puternic: ea a murit și chiar nu se mai întoarce.

***

       Intru în bucătărie și casc. Nu prea am putut dormi seara trecută, dar nu neapărat din cauza visului, ci mă gândeam la ce voia Iza să spună.

     ,,Nu îți ignora inima, dragostea mea. Puțini sunt cei care primesc o a doua șansă. Nu fii prostuț. Nu o lăsa să plece și pe ea."

      M-am tot gândit la ce s-ar fi putut referi, și nu am ajuns decât la un singur gând: Lia.

     Am citit mai demult că subconștientul lucrează mai ales în somn. Am aflat atunci că unele vise sunt realizate de subconștient. Acesta încearcă să prelucreze dorințele de zi cu zi, sub formă de reverie.

     Dar nu are niciun sens. Eu nu vreau să am nicio legătură cu Lia. Dar dacă se referă la altceva? Dacă tot ceea ce a spus Isabella, nu are vreo legătură cu bruneta?

     S-ar mai putea referi și la altceva? Șansa la iubire? La iertare? La viață? La ce dracu?

    ㅡ Pământul către Arax! îl aud pe Sebastian, și realizez că am stat în picioare tot timpul ăsta.

    Puteam să jur că m-am așezat pe scaun.

     ㅡ De ce stăteai ca o sperietoare? De abia acum ți-ai dat seama ce prieten frumos ai? De aia încercai să îți dai seama pe ce parte ești, nu? glumește imediat și eu zâmbesc subtil.

      Doar idiotul ăsta știe cum să mă scoată din stările de rahat.

    ㅡ Da, am fost șocat de frumusețea ta! replic ironic, și apoi mă ridic de pe scaun, pentru a-mi lua un pahar de apă.