Capitolul 14-,,De ce naiba trebuia să îl cunoști pe scheletul ăla?"

4.2K 293 107
                                    

       — Haide odată! urlă fraierul de Seb, împingându-mă de la spate.

        — Nu te mai agita atât! Nu se va întâmpla nimic dacă întârziem!

        — Avem prima oră cu doamna Margaret. Nebuna aia de istorie! Are ciudă deja pe mine de la faza cu grajdul, spune, în timp ce coborâm scările.

        — Ce fază? întreb, total nedumerit.

        — Păi m-a enervat într-o zi. Mi-a pus doi degeaba! Așa că am spus că noi stăm într-o clasă, ci nu într-un grajd și că animalele ca ea, nu au ce căuta aici, replică și deschide mașina, urcându-se rapid la volan.

         — Ia stai... tu ai făcut-o animal? întreb, încercând să procesez, ceea ce tocmai am auzit, și abținându-mă să nu cad pradă unui râs prostesc.

          — Păi așa e! Rage precum o vacă! completează brunetul, iar de data asta nu îmi mai pot astupa râsul.

       Nu îl credeam pe Sebastian în stare de așa ceva. Mereu a fost respectuos cu cei din jur, mai ales dacă erau mai în vârstă. Din câte am înțeles, profesoara de istorie are în jur de patruzeci și ceva de ani, iar eu unul, nu prea pot crede că Sebastian, poate să se enerveze în așa hal. Ce tot spun aici? Ba pot crede! E dracu în picioare când cineva îl calcă pe coadă!

          — Arax, ai văzut ceva schimbat în comportamentul Liei?  mă întreabă deodată brunetul, atrăgându-mi atenția.

           — De ce întrebi?

           — Păi în ultimele zile, nu prea am vorbit. Am tot văzut-o cu Jacob și cu prietenii lui, dar nu cred că au o influență prea pozitivă asupra ei, afirmă lucrul pe care și eu l-am observat.

           — Cred că vrea doar să încerce lucruri noi, spun uitându-mă absent pe geam.

            — Da, probabil ai dreptate. 

        Se pare că nu sunt singurul care și-a dat seama de influența nefastă, pe care slăbănogul o exercită asupra Liei. Nu am nicio treabă cu Lia, dar știu câte a îndurat, iar acest lucru, mă ,,împinge" să o ajut. Poate am și eu partea mea de vină. Dacă nu am fi avut acea ,,ceartă", poate bruneta nu s-ar fi apropiat așa puternic de Jacob. 

          — La dracu! țipă deodată Sebastian, punând o frână bruscă.

           — Ce s-a întâmplat? întreb, uitându-mă la grimasa sa plină de îngrijorare.

           — Am uitat proiectul de istorie acasă, replică plin de nervozitat Seb, scărpinându-și ceafa.

           — Nu-i bai. Îl vei duce ora viitoare, spun oarecum amuzat de agitația sa.

           — Nu am cum! Nebuna aia îmi va pune doi direct și voi rămâne dracu corigent! 

           — Nu prea cred că are voie să facă asta.

            — Ea se pare că are voie. E o vrăjitoare, pe bune! Nu m-ar mira să zboare cu vreo mătură până acasă! 

            — Atunci sun-o pe dirigintă și învoiește-te prima oră, spun, ridicând din umeri.

            — Își va da seama doamna Margaret, care apropo, ar trebui să aibă numele ,,Rose", la câte înțepături știe să ofere. Asta doar dacă nu o suni tu pe diriga și îi spui că mi-e rău, continuă acesta. Mă va învoi la toate cursurile de azi, iar profa de istorie, nu va avea ce să îmi reproșeze, dă glas Seb, ideii sale strălucite.

Spune-mi numele tău! Où les histoires vivent. Découvrez maintenant