Spune-mi numele tău!

Capitolul 26-,, Ea a devenit noua mea portiță de salvare. "

       — Unde a găsit-o? îl întreb pe Seb uitându-mă la mașina lui Kyle.

       — La cimitir, comentează și mă încrunt imediat.

        — Ce dracu căuta acolo? îmi las nedumerirea să se desprindă din prisma minții, făcându-l pe brunet să mă străbată cu privirea preț de câteva secunde.

        — Cred că... și-a vizitat mama, șoptește, mutându-și privirea pe podea.

      Nu mai spun nimic. Nu prea văd ce aș putea spune.

      Lia coboară din mașina blondului, iar eu simt o senzație inexplicabilă de a o lua în brațe. Îmi înfrânez cu greu acest impuls.

     Kyle o urmează îndeaproape, și de abia acum pot observa că are geaca idiotului ăluia.

     Când ajunge în fața lui Seb mă aștept să primească niște binemeritate țipete, dar brunetul nu face altceva decât să o strângă puternic la piept; parcă fiindu-i frică să nu plece din nou. Fata nu îi răspunde.

      Prietenul meu rupe îmbrățișarea, ca mai apoi să o privească atent. Are ochii roșii, părul ciufulit și hainele pline de noroi.

        — De ce ai făcut asta? Unde naiba ți-a fost mintea?

      Vocea brunetului este aspră, exact cum mă așteptam, dar vizibil îngrijorată.

        — Poate ar fi mai bine să mergem înăuntru, intervine Kyle, arătând cu privirea înspre apartament.
    
      Nu spunem nimic, dar acceptăm. Probabil Liei îi este frig din cauza nopții petrecute afară.

      Kyle a găsit-o dis-de-dimineață, asta însemnând că seara și-a petrecut-o afară. Mai mult ca sigur se va îmbolnăvi.

     Fata se clatină de parcă e prima dată când își folosește picioarele, ca mai apoi Seb să o ajute, trecându-și brațele în jurul taliei sale.

      Nu înțeleg de ce, dar nu prea mă simt în largul meu, iar același lucru îl pot spune și despre blondul idiot din stânga mea. Îi privește atent și i se observă cu ușurință maxilarul încordat.

      Îmi vine să râd. Nu ar avea niciun drept să reacționeze astfel.

     Dar eu aș avea dreptul? Până la urmă, din cauza mea s-a întâmplat incidentul. Din vina mea a fugit și s-a pus în pericol, petrecându-și noaptea în cel mai sinistru loc pe departe: cimitirul. Atunci, cum aș putea eu să comentez reacția blondului—exceptând faptul că avem reacții similare—având în privire că eu sunt sursa acestui eveniment?

     Sebastian deschide ușa, îndemnând-o pe fata de lângă el să intre. Aceasta se așează pe canapea, privind podeaua. Sebastian se așează lângă ea, cuprinzându-i mâinile. Înghit în sec, iar Kyle își drege vocea. Ar trebui să înțeleagă că Sebastian o cunoaște de dinainte noastră, și că ar avea dreptul să facă astfel de gesturi. 

      Brunetul îmi aruncă o privire cu subînțeles, și îmi dau seama că ar vrea să rămână singur cu Lia. 

       — Cred că ar trebui să pleci, replic, întorcându-mă la Kyle. Te conduc spre mașină, continui și încerc să îl trag spre ieșire, dar se desprinde imediat din strânsoare. 

       — De fapt, aș vrea să mai stau, se opune, apropiindu-se de brunetă. 

     Încearcă să îi atingă obrajii, dar este oprit de Seb. 

        — Are dreptate. Ar trebui să pleci. Te voi suna eu mai târziu, comentează și Kyle pare că își măsoară opțiunile. 

      Vocea serioasă și fermă a brunetului, nu îi dă de ales nimic altceva decât să părăsească fără mare tragere de inimă apartamentul. Îl urmez, apoi închid ușa. Poate astfel, Sebastian va reuși să vorbească cu Lia. Dar dacă o va face ce va afla?