Spune-mi numele tău!

Capitolul 22-,, Ce ți-am mai făcut de data asta, bruneto? "

     ㅡ Gata timpul! Puneți testele pe masă și lăsați pixurile deoparte! strigă la noi profesorul de matematică, iar eu aș vrea să îi arunc pixul drept în frunte.

      Idiotul s-a enervat pe Spencerㅡ cel mai tâmpit colegㅡ ca mai apoi să condamne întreaga clasă și să le dea un test pe neanunțate. Îi trebuia lui Spencer să fumeze înainte! Și cum mirosul de țigară nu era suficient, când profesorul a întrebat cine fumează, nebunul s-a ridicat în picioare, și-a scos pachetul de țigări din buzunar, ca mai apoi să îl întrebe dacă nu vrea și el.

       Momentul a fost amuzant și cam toți au râs. Asta până când matematicianul a urlat la noi că dăm test, apoi l-a trimis pe Spencer la director.

       Eu am avut noroc de Seb. Poate este el prost la majoritatea materiilor, dar la matematică, ca printr-un adevărat miracol, chiar se descurcă. Dar de restul, nu știu. Și sincer, nici nu îmi pasă. Atâta timp cât eu și Seb am știut, de ce ar trebui să mă intereseze și restul?

      ㅡ Să vă fie învățătură de minte de acum înainte! replică și apoi părăsește sala, urmând să se audă niște înjurături la adresa lui, dar și a lui Spencer.

       Nici nu vreau să îmi imaginez ce cotonăgeală îl așteaptă pe netotul ăla cu țigările. Crăpa dacă aștepta pauza?

     ㅡ Știi unde a decis Lia să ia mâine cina cu Kayle? mă întreabă brunetul, atrăgându-mi atenția.

      Deci ei chiar se văd mâine?

      ㅡ Unde?

      ㅡ La pizzeria unde lucrați, spune și mă simt mai bine, fără să îmi dau seama de ce.

      ㅡ Adică în timp ce lucrează? e rândul meu să îl chestionez, vrând să pricep ce e în mintea brunetei.

      ㅡ Din câte am înțeles, mâine începeți de la nouă dimineața, și terminați pe la cinci după amiază. Cred că vrea să ia cina cam pe la șase, continuă.

       ㅡ Trebuie să rămână cineva și să îl ajute până mai târziu pe domnul Peterson. Cred că voi rămâne eu, atunci, replic deodată, neștiind ce dracu mă apucă.

       ㅡ  Serios? Dar programul nu era până pe la cinci, sâmbăta și duminica?

        ㅡ Ba da, dar domnul Peterson închide pe la șapte în weekend. Nu se întâmplă nimic dacă stau încă două ore pentru a-l ajuta, spun, și nu mă cred nici eu.

        ㅡ Vai dar ce altruist din partea ta! comentează și începe să râdă. Nu e din cauza unei anumite brunete, nu? continuă și apoi îmi face cu ochiul.

        ㅡ Ce treabă am eu cu ea? Vreau doar să îl ajut pe domnul Peterson, replic, iar Seb își dă ochii peste cap.

         ㅡ Nu înțelegi că te minți pe tine însuți? Arax, niciunul dintre noi nu crede teatrul pe care îl joci, spune și apoi ia o postură mai serioasă. Nu pot înțelege de ce nu recunoști că Lia începe să însemne ceva mai mult pentru tine decât o simplă prietenă, termină și mă privește perplex.

         ㅡ Nu am ce să recunosc. Lia nu reprezintă pentru mine decât o simplă cunoștință. Poate cel mult o amică, spun și imediat după aceea sună clopoțelul.

         ㅡ Când vei avea curajul să admiți, va fi deja prea târziu, replică și mă face să inspir greu. 

         ㅡ Știi mult prea bine că nu am ce, mormăi, lăsându-mă moale pe scaun.