Spune-mi numele tău!

Capitolul 9-,,Nu puteai să mă ajuți pur și simplu?"

  
          ㅡ Nu îmi place deloc asta, îmi spune Sebastian în timp ce își toarnă niște suc de portocale în pahar.

          ㅡ La ce te referi? întreb eu puțin nelămurit.

          ㅡ La decizia Liei. De fiecare dată când se întoarce acolo, suferă.

          ㅡ Atunci de ce i-ai permis să plece? îl întreb în timp ce beau direct din sticlă niște suc de portocale.

       Știu că îl enervează pe Sebastian și de aceea ador să o fac.

         ㅡ Tu ai văzut-o cât este de încăpățânată? Și apropo, ai pahare!

         ㅡ Puteai să te folosești de faptul că ești iubitul ei, îi replic, lăsând sticla pe masă.

          ㅡ Iubitul ei? mă întreabă Sebas și apoi începe să râdă zgomotos.

      Nu îl mai înțeleg pe fraierul ăsta.

        ㅡ De ce râzi ca un măgar? îl întreb când observ că i se scurg lacrimi de la atâta râs.

       ㅡ De unde ți-a venit ideea asta prostească? mă întreabă el în timp ce se așează pe scaunul din fața mea.

          ㅡ Să înțeleg că voi nu sunteți împreună?

          ㅡ Nu! țipă acesta râzând.

          ㅡ Dar păreți apropiați, îi spun eu.

          ㅡ Arax, o consider sora mea. Suntem apropiați precum doi frați.

          ㅡ Păreați apropiați ceva mai mult, bolborosesc, dar se pare că Sebastian mă aude totuși fiindcă se încruntă.

         ㅡ Ne-ai spionat cumva? mă întreabă acesta, în timp ce își ridică sprânceana dreaptă aproape de fundătura de pe frunte.

          ㅡ Dar ce-s eu? Maică-ta? îl întreb dându-mi ochii peste cap.

       Mama lui Sebastian a fost mereu o fire băgăcioasă. De fiecare dată când ieșeam cu fiul ei, aceasta mă bombarda cu mii și mii de întrebări. Exact ca la un interviu. Să nu mai zic atunci când îl vedea cu vreo fată. Mergea și îl făcea de râs, iar pentru un preadolescent, nu prea era foarte bine. Îi făcea viața un calvar din cauza protecției ei mult prea excesive. Probabil de aceea și-a căutat liceul cât mai departe de casă. Voia să evadeze de sub ochii mamei sale.

        ㅡ Uh doamne, nu! Nu mă închide și tu în cameră doar fiindcă am vorbit cu o fată, spune el și începem amândoi să râdem zgomotos. Uneori mă gândeam că voia să mă trag înspre băieți! continuă acesta și izbucnește din nou în râs.

         ㅡ Ar trebui să am grijă? îl întreb preferându-mă speriat.

          ㅡ Mai bine aș muri singur decât să mă uit la tine. Nu cred că pot fi chiar așa de disperat, îmi răspunde el și apoi zâmbește.

      Haha Seb. Ce glume mai ai și tu în program.

          ㅡ Deci tu și ea nu sunteți —

           ㅡ Nu cap-sec! îmi retează acesta cuvintele. Dar de ce? Interesat? continuă.

           ㅡ Da, da, fix, îi răspund eu indignat și iau mai apoi o altă gură de suc, direct din sticlă.

         Asta meriți Asty dacă te râzi de mine.

           ㅡ Arax! Mă jur că îți torn sticla aia direct în păr! mă amenință el, iar eu doar îi zâmbesc nevinovat și iau încă o gură de suc.