Spune-mi numele tău!

Capitolul 1-,,Nu e nimic greșit în a te simți jignit că trăiești "

      ㅡ Arax, ar trebuie să încetinești puțin, îmi spune ea, privind speriată viteza cu care conduc.

      ㅡ Tu stai fără grijă! Jared Arax poate face orice și cu ochii închiși!

      ㅡ Arax, ai băut mult. Încetinește, te rog!

      ㅡ Crezi că nu sunt tare la băutură? Pot bea și izvoare de alcool fără să mă afecteze!

      Îmi lipesc mai bine degetele de volan, o privesc în ochii săi albaștri și apăs accelerația cu toată forța.

       ㅡ Arax, ai grijă!

       Atât reușește să strige, înainte de a auzi un ditamai claxonul și de a vedea două lumini extrem de puternice, venind din fața noastră.

      Mergem pe contrasens, iar în direcția noastră vine un camion. Neștiind cum să acționez, trag mașina în imediata apropiere de sensul corect, însă faptul că a nins nu cu mult timp în urmă, îmi forțează mașina să derapeze și să se învârte în cerc, precum un titirez.

      Am pierdut controlul, iar apoi tot ce mai văd este un copac.

    Se face negru.
    Mi se închid ochii.
    I se închid ochii.

    Punct. Doar punct. Fără virgulă.

*
*
*

      ㅡ Arax, la ce te gândești?

      Îmi ridic privirea și o observ pe psiholoaga mea care stă pe scaunul din piele, etalându-și aceeași frunte încrețită și aceiași ochi plini de cearcăne.

      ㅡ La nimic, îi răspund eu, mințind-o și încercând să îmi aduc aminte, care a fost întrebarea adresată de dinaintea gândurilor mele fugitive.

     ㅡ Deci? mă întreabă ea, ridicându-și sprânceana dreaptă.

     ㅡ Deci ce?

      ㅡ Te-am întrebat dacă începi să te simți mai bine?

       Nu voi putea reuși vreodată...
      Nu voi putea reuși...
     Nu voi putea...
    Nu voi...
   Nu.

      ㅡ Da, îi răspund eu, știind că asta aștepta să audă.

     Vreau să termin o dată pedeapsa asta. Mai bine îmi petreceam restul zilelor în închisoare, decât să iau parte la ședințe de trei ori pe săptămână.

    Mai bine nu se băga tata.
    Mai bine nu mă salva de zdup.
    Mai bine mă chinuiam acolo.

      Mai bine muream eu.

     ㅡ Păi ora s-a sfârșit, Arax. Ne vedem sâmbătă.

     Răsuflu ușurat la cuvintele femeii roșcate. Îmi iau geaca de pe scaun și ies rapid, fără ca măcar să îi spun la revedere doamnei Simone.