Spune-mi numele tău!

Capitolul 44-"Nu pot promite că cineva nu o va încasa în seara asta"

   — Calmează-te, îi spun brunetei, dar ea nu pare să mă asculte mai deloc. 

   — Nu înțeleg cum poți fi tu atât de calm! Până la urmă... azi e ziua absolvirii tale, țipă de după ușă, iar eu îmi dau ochii peste cap. 

     Lia a decis să mergem toți trei: eu, ea și Seb, direct de la apartamentul lui, pentru a nu mai face și alt drum până la ea acasă. Eu și Seb suntem deja gata, dar bruneta pare să se pregătească de parcă ar merge la propria nuntă. 

     În sfârșit ziua pe care am așteptat-o de la începutul liceului a venit. Ziua când iadul se încheie, cel puțin pentru mine. Dar cu toate astea, nu simt deloc că ar fi mai specială față de celelalte. 

     — Poate fiindcă nu este ceva atât de impresionant? Adică... cu toții am trecut de ziua asta, spun și ridic din umeri, apoi mai privesc încă o dată oglinda, zâmbind. Arăt a naibii de chipeș. 

     — Nu cu toții au ajuns la absolvire, replică de după ușă, iar eu râd subtil. 

     — Mai durează mult, Cenușăreaso? o întreb glumind, iar mai apoi ușa se deschide. 

   Rămân plăcut surprins atunci când o văd. Este extrem de frumoasă. Părul îl are lăsat pe spate, dar este ondulat puțin. Nu este machiată atât de tare pe cât m-aș fi așteptat, iar asta o face și mai superbă. Poartă o rochie albastră care îi scoate ochii în evidență, dar apoi observ că este puțin mult prea decoltată pentru gustul meu și mă încrunt slab. 

     — Știi, de obicei acum ar trebui să îmi spui ceva de genul "Wow, arăți minunat!", nu să te holbezi la mine de parcă aș fi nu am habar ce dezastru ambulant, bolborosește și mă ațintește cu privirea de parcă ar vrea să mă taie de vie, iar eu doar oftez puțin. 

     — Arăți minunat, spun și ea zâmbește puțin. Dar nu crezi că este mult prea decoltată? o întreb mai apoi, iar ea doar își dă ochii peste cap. 

     — Vrei să mă schimb în alta? Fiindcă îți spun de pe acum, nu o voi face! comentează și apoi îl văd pe Seb venind lângă ea. 

    O privește din cap până în picioare, iar mai mult ca sigur, dacă nu ar fi fost el cel care ar fi făcut asta, i-aș fi sărit demult la gât. Nu pare nici el foarte mulțumit.

      — Idiotul ăsta are dreptate. Și mie mi se pare cam decoltată, replică și rânjesc, dar Lia nu pare să asculte. 

      — Nu este prea decoltată. În plus, ceremonia începe în jumătate de oră, și nu mai avem timp să mergem pe la mine acasă. Haideți! ne comandă mai apoi, și pleacă pe lângă noi, îndreptându-se înspre ieșire. 

     — Tot nu înțeleg de ce nu a putut să își ia pur și simplu blugi și un tricou, comentez și Seb doar râde puțin. 

     — Tu de ce nu ți-ai luat doar pantaloni scurți și un tricou? mă întreabă în glumă, ca mai apoi să încuie apartamentul, și să ascundă cheia sub preșul de la intrare. 

     Da... Lia a insistat să cumpărăm un preș nou.

     — Diseară va fi balul, nu? întreb și el aprobă imediat. 

     — Da... ai timp să te uiți după ea atunci, replică și eu aprob. 

     — Arăți de parcă mergi la înmormântare, bolborosesc și Seb zâmbește forțat.

     — Dacă continui să mă enervezi în continuare, voi avea grijă să merg la una, spune și apoi grăbește pasul înspre mașina lui, iar eu o iau la țintă pe a mea.