Spune-mi numele tău!

Capitolul 27-"Tu m-ai schimbat"

      ㅡ Nenorocitul ăla de polițist a zis că are nevoie de mărturia Liei pentru a-l băga la zdup pe nemernicul ăla fără scrupule, replică Seb nervos, luând o gură de suc din pahar.

      ㅡ Păi nu văd care e problema. O vom convinge. 

      ㅡ Nu prea cred că vom reuși, spune și apoi inspiră frustrat. 

      ㅡ Vom reuși, îl contrazic și mă ridic de pe scaun. 

      Deschid ușa camerei brunetului încet și o privesc pe Lia. Doarme și tresare uneori.

      Aseară am stat cu ea, în timp ce încercam să o calmez de fiecare dată când visa ㅡ sau mai bine zis, își amintea ㅡ și se trezea țipând și plângând. O luam în brațe și simțeam cum mă rup în bucățele odată cu ea. Simțeam că lacrimile sale îmi înecau sufletul, și că țipetele ei îmi zgâriau inima precum un cuțit ce era adâncit din ce în ce mai tare într-o rană. Am încercat să fiu tare, dar aș minți dacă aș spune că am reușit. 

      Atunci când ea ațipea, simțeam cum erau rândul lacrimilor mele să se arate, dar reușeam să mă abțin. Nu pentru că sunt băiat, fiindcă și băieții pot plânge. Și ei au o inimă care simte că cedează în astfel de cazuri. E o porcărie să ai un astfel de sterotip. Băieții nu sunt mai slabi, sau nu sunt pe invers dacă plâng uneori. Doar simt că totul este mult prea mult și nu mai reușesc să facă față. Nu, nu am plâns deoarece trebuia să fiu puternic pentru brunetă. Trebuie să fiu puternic pentru brunetă.

     Nu doar pentru ea trebuie să îmi fac griji. 

     Trebuie să păstrez un ochi și pe brunet. În urmă cu doar jumătate de oră l-am scos din închisoare pe cauțiune. Se pare că l-a băgat în spital pe boul ăla, și nu am fost foarte surprins atunci când am primit un apel de la un număr necunoscut; număr care s-a dovedit a fi de la stația de poliție corespunzătoare. Nu a spus nimic altceva decât "Stația din centru", dar mi-am dat seama imediat despre ce e vorba.

      Din câte am auzit, Stan a rămas inconștient pentru câteva ore bune, și va avea nevoie de încă câteva zile de spitalizare. Cu toate acestea, probabil cei de la spital nu îl vor mai îngriji. Nu sunt proști să o facă gratis. Am decis împreună cu Seb să nu îi spunem Liei despre toate astea. Dacă o vom face, există posibilitatea să aibă un alt moment de prostie și să plătească pentru fundul ăla bătrân, care a rănit-o monstruos de tare. 

      Brunetul nu prea e convins că i-a aranjat moaca suficient de bine, și mă întreb ce ar face dacă ar ști ce s-a întâmplat cu adevărat. 

     Dacă i-aș spune că demonul ăla a reușit, ci nu doar a încercat să o violeze pe Lia, nu mare mi-ar fi mirarea dacă cimitirul va avea nevoie de o nouă groapă. Și nu, nu exagerez. 

     Sebastian a fost și va rămâne mereu o fire calmă, dar care va face orice pentru cei pe care îi iubește. Nu îi va păsa deloc ce efecte negative vor sta deasupra lui. Asta îl face un prieten de neînlocuit. 

       ㅡ Tu nu trebuia să fii la școală?

      Îmi îndrept atenția înspre Lia, care stă în picioare și mă privește la rândul său. Are ochii roșii, și buzele îi par mai uscate ca niciodată. Probabil nu a mai băut apă de câteva ore bune. 

       ㅡ Am decis să chiulesc azi, îi răspund pe un ton jucăuș, zâmbind stângaci.

      Adevărul este că vreau să stau cu ea. Nu vreau să o las singură. Brunetul a vorbit cu dirigintele său și a reușit să îi obțină o săptămână fără absențe. Într-o zi voi lipsi eu, iar în alta brunetul. Azi e rândul meu.